Transhumanța sezonieră a animalelor, în fiecare primăvară și toamnă, reprezintă o veche tradiție a crescătorilor. Transhumanța, dincolo de rațiunile economice ce o determină, a constituit și un important mijloc de schimburi culturale, o cale de păstrare a unității de limbă și obiceiuri a românilor. Dar vremurile noi impun alte reguli pentru acest ritual străvechi.
Transhumanța se face acum „motorizat”!
Trebuie să spunem încă de la început că toți aceia care susțin că normele UE interzic transhumanța se înșală amarnic. Potrivit regulamentelor în vigoare, UE acordă subvenții pentru agricultorii care practică transhumanța, în anumite condiții: să ducă la păscut, timp de cel puțin 90 de zile consecutive, cel puțin 90% din animalele care fac obiectul cererii de primă, iar exploatația să fie situată în zone geografice bine definite, pentru care statul membru a stabilit că transhumanța reprezintă o practică tradițională a creșterii ovinelor sau caprinelor și deplasările animalelor sunt necesare din cauza lipsei de furaje în cantitate suficientă în perioada în care are loc transhumanța.
Pe de altă parte, transhumanța trebuie făcută cu respectarea unor reguli foarte stricte. În primul rând, transportul animalelor pe distanțe lungi se face cu mijloace auto.
Nu este necesară vreo autorizație suplimentară specială pentru un transportator atunci când transportul animalelor nu are legătură cu o activitate comercială – de exemplu, transportul anumitor animale în locuri de pășunat unde condițiile geografice impun acest lucru.
Dar, indiferent cine execută transportul animalelor, o companie de transport, proprietarul lor sau oricine altcineva, trebuie să solicite autorizație specială care include și avizul unui medic veterinar; acesta trebuie să verifice dacă solicitantul deține vehicule adecvate pentru transportul animalelor vii.
De asemenea, transportatorul trebuie să dețină un certificat care să ateste că nu a fost anterior sancționat pentru încălcarea legislației privind bunăstarea animalelor (pe o perioadă de cel puțin trei ani anterior efectuării operațiunii de transport).
Conform reglementărilor emise de ANSVSA, la constituirea unei exploataţii de tip stână şi tabără de vară, prin încredinţarea animalelor din speciile bovine, ovine și caprine către un deţinător sau către proprietarul acelei exploataţii, acesta preia numai animale care sunt însoţite de formularul, documentul de mişcare.
În perioada în care animalele se află într-o astfel de exploatație, proprietarul acesteia sau deţinătorul animalelor are obligaţia de a avea în permanenţă asupra sa formularele/documentele de mişcare ale tuturor animalelor.
Acestor reglementări li se adaugă și prevederile Codului de Bune Practici Agricole pentru prevenirea poluării apelor. Respectarea acestor prevederi nu este impusă sub amenințarea unor amenzi substanțiale. Pedepsele sunt mult mai dure: poluarea apelor pe care le bem duce la îmbolnăviri grave ale familiilor celor care le-au produs, precum și a comunității din zonă!