Data publicării: 28 iulie 2020

Îngrăşarea păşunilor prin târlire reprezintă forma cea mai simplă de fertilizare a pășunilor cu îngrăşăminte organice. Operațiunea este efectuată direct cu animalele ce folosesc păşunea. Este un procedeu foarte eficient întrucât nu necesită cheltuieli cu încărcatul, transportul şi împrăştierea îngrășămintelor.

Atenție la respectarea dozei maxime de azot permise!

Pentru târlire se folosesc dejecţiile acumulate pe suprafeţele unde animalele rămân în timpul nopţii sau în orele de odihnă din cursul zilei. Aceste suprafeţe sunt cunoscute sub numele de târle, de unde şi denumirea metodei de îngrăşare a păşunilor. În perioadele cât animalele stau în târlă se acumulează cantităţi importante de dejecţii, care au un efect deosebit atât asupra producţiei de masă verde, cât şi asupra compoziţiei floristice a pajiştilor, după cum arată mai multe studii experimentale efectuate sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS).

Un alt avantaj al târlitului este acela că permite fertilizarea suprafeţelor greu accesibile, unde transportul și administrarea altor îngrăşăminte sunt dificil de realizat.

Dar nu trebuie uitat că și pentru acest mod de fertilizare trebuie respectate regulile instituite de Codului de Bune Practici Agricole (CBPA)!

În primul rând, cantitatea maximă de azot aplicată nu trebuie să depășească 170 kg substanță activă/hectar/an. Pentru a face calculul mai simplu, CBPA oferă și o serie de date statistice. Astfel, ca o bază de calcul se poate porni de la faptul că un kilogram de balegă (substanță uscată) conține 20 grame de azot, iar un kilogram de urină 10 grame. De asemenea, CBPA pune la dispoziție și date referitoare la cantitatea de balegă produsă de diferite specii de animale. Astfel, calculul devine simplu, la îndemâna oricărui fermier.

Un alt element care trebuie avut în vedere este respectarea perioadei de interdicție. În principiu, acest lucru este ușor de respectat pentru că, în cea mai mare parte, perioadele de interdicție a aplicării îngrășămintelor coincid cu sezonul în care nu se mai pășunează.

CBPA încurajează târlirea, ca fiind o practică care duce nu numai la creșterea productivității pășunilor, ci și la schimbarea varietăților floristice de pe acestea, în sensul dezvoltării unor plante leguminoase cu valoare furajeră crescută.

Recomandările editorilor pe aceeași temă: