Așa după cum am arătat în prima parte a acestui articol, stațiile pentru producerea biogazului reprezintă un instrument nepoluant și eficient pentru obținerea de resurse energetice. Un instrument ideal, din punct de vedere al protectiei mediului, procesand gunoi de grajd si deseuri organice si protejand in acelasi timp mediul de scurgerile de nutrienti in exces, de emisiile de gaze cu efect de sera si de mirosurile deranjante de la ferme.
Tocmai de aceea, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) cuprinde și aceste instalații printre obiectivele ce vor fi finanțate.
Proiectele vor trebui să cuantifice rezultatele preconizate
Pentru a se asigura că noile instalații își vor atinge scopul, PNRR a stabilit câteva condiții pe care aceste statii vor trebui să le îndeplinească. O parte dintre ele, legate de dimensiunile șeptelului care urmează să „alimenteze” stația, au fost deja prezentate. Iată și alte condiții: instalațiile de biogaz pot utiliza, suplimentar, pe lângă gunoiul de grajd, și alte tipuri de materii prime disponibile local, precum deșeuri organice de la unități de procesare sau distribuție a produselor agricole. Condiția este ca acestea să nu altereze calitatea digestatului rezultat, pentru a putea fi reîntors în circuitul agricol si nici sa nu incetineasca sau sa pericliteze procesul de digestie anaeroba.
Se vor prefera tehnologiile flexibile, care permit adaptarea tipului și cantității de materii prime utilizate, asigurând totodată valorificarea gunoiului de grajd și a altor deșeuri organice disponibile local.
Se vor finanța instalații de biogaz având capacități de minim 300KWh electrici și minim 300KWth termici. Proiectele propuse vor trebui să dovedească sustenabilitatea economică, socială și de mediu pe termen lung. Astfel, investiția va trebui să dovedească o eficiență economică susținută și cuantificabilă (din energia, agentul termic, fertilizanții produși și valorificați), dar și avantaje economice rezultate din descentralizarea surselor de energie, înlocuirea fertilizanților chimici, creșterea producției agricole.
De asemenea, proiectele vor trebui sa cuantifice beneficiile de mediu ale investiției propuse: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, amoniac, metan, oxizi azotoși), avantajul originii carbonului utilizat, reducerea cantității de fertilizatori chimici, prin utilizarea în compensație a compostului rezultat din instalația de biogaz, creșterea calității apei de consum din localitate, scăderea intensității și persistenței mirosului gunoiului de grajd, etc.
Nu se vor accepta instalații care utilizează metanul exclusiv prin ardere la faclă.
În concluzie, mai ales în contextul actualei crize a combustibililor, ar fi indicat ca locuitorii zonelor cu multe animale, ori marii fermieri, să-și facă planuri și calcule noi!