România produce anual cantități importante de legume și fructe. Cu toate acestea, în fiecare an, o mare parte a producției ajunge la gunoi. Lipsa spațiilor moderne de colectare, sortare, răcire, depozitare și conservare îi obligă pe mulți fermieri să vândă imediat după recoltare, tocmai când oferta este mare și prețurile sunt reduse. Produsele care nu își găsesc rapid cumpărătorul se degradează, iar piața internă ajunge să depindă de importuri, inclusiv în perioadele în care fermele românești au producție disponibilă.
De ce sunt necesare spațiile de depozitare și conservare
Construirea unei rețele funcționale de depozite frigorifice și centre de condiționare nu este doar o problemă de infrastructură. Este o condiție pentru creșterea rentabilității fermelor, reducerea risipei și a poluării, dezvoltarea procesării și îmbunătățirea securității alimentare.
Legumele și fructele sunt produse perisabile. După recoltare, calitatea lor depinde de rapiditatea prerăcirii, de temperatură, umiditate, ventilație și manipulare. Un depozit modern nu înseamnă doar o hală frigorifică, ci un sistem integrat care poate cuprinde:
recepția și cântărirea producției, prerăcirea rapidă, sortarea și calibrarea, spălarea, ambalarea și etichetarea precum și camere cu temperatură și atmosferă controlate.
Ideal ar fi ca acestora să li se adauge spații pentru congelare, uscare sau procesare primară și facilități pentru valorificarea subproduselor și gestionarea deșeurilor.
Fără ele, majoritatea fermierilor rămân vulnerabili în fața timpului și a intermediarilor. Ei nu pot păstra marfa până la obținerea unui preț mai bun și nici nu pot livra constant loturi uniforme, ambalate și etichetate conform cerințelor supermarketurilor, procesatorilor sau exportatorilor.
Depozitarea crește rentabilitatea fermelor
Primul efect economic este reducerea pierderilor cantitative și calitative. O tonă de mere, tomate sau fructe de pădure salvată de la degradare nu reprezintă doar hrană recuperată, ci și venituri păstrate pentru fermier. Odată cu produsul aruncat se pierd semințele, îngrășămintele, apa, energia, combustibilul, munca și capitalul folosite pentru obținerea lui.
Al doilea efect este diminuarea presiunii de a vinde imediat. În lipsa depozitării, producătorii intră simultan pe piață și acceptă deseori prețuri care abia acoperă costurile. Păstrarea în condiții controlate permite eșalonarea livrărilor și extinderea perioadei de comercializare. Astfel, ferma poate urmări cererea și poate negocia dintr-o poziție mai bună.
Avantajele centrelor comune
Centrele comune oferă și posibilitatea agregării producției. Câteva zeci de ferme mici pot forma loturi suficient de mari și omogene pentru comerțul modern, procesare, programe publice de alimentație sau export. În acest model, cooperativa ori organizația de producători poate gestiona depozitul, contractele, standardizarea și promovarea, iar fiecare agricultor nu mai este obligat să suporte singur costul unei infrastructuri complexe.
Depozitarea creează, totodată, baza pentru obținerea unei valori adăugate mai mari. Produsele care nu corespund cerințelor estetice pentru vânzarea în stare proaspătă pot fi transformate în sucuri, conserve, piureuri, gemuri, produse congelate sau deshidratate. În locul unei agriculturi care comercializează predominant marfă brută, România poate dezvolta lanțuri agroalimentare locale și locuri de muncă în sortare, logistică și procesare.
Un astfel de sistem îmbunătățește și accesul la finanțare. Contractele ferme, trasabilitatea și livrările planificate fac veniturile mai previzibile, iar afacerea devine mai credibilă pentru bănci și investitori.
Mai puțină risipă înseamnă mai puțină poluare
Beneficiile de mediu nu se limitează la reducerea cantității de alimente aruncate. Atunci când un produs se pierde, sunt irosite toate resursele folosite pentru realizarea sa: teren, apă, energie, îngrășăminte, pesticide, ambalaje și carburant. Materia organică ajunsă la depozitele de deșeuri poate genera metan, un gaz cu efect de seră puternic.
Spațiile amplasate în apropierea bazinelor legumicole și pomicole permit reducerea pierderilor post-recoltare, prin răcirea rapidă și menținerea lanțului frigorific. Marfa mai multor producători poate fi grupată în vehicule încărcate eficient, ceea ce înseamnă scăderea curselor urgente și fragmentate, efectuate de fiecare fermier în parte.
Compostarea sau folosirea energetică a resturilor organice care nu mai pot intra în consum este și ea un beneficiu.
Bilanțul de mediu depinde însă de modul în care sunt construite și operate depozitele. Instalațiile frigorifice consumă multă energie și pot folosi agenți frigorifici cu impact climatic ridicat. De aceea, investițiile ar trebui să includă izolație performantă, echipamente eficiente, recuperarea căldurii, panouri fotovoltaice, monitorizarea consumurilor și agenți frigorifici cu potențial redus de încălzire globală. În caz contrar, o parte a avantajului obținut prin reducerea risipei poate fi diminuată de consumul energetic.
Ce sprijin financiar a fost pus la dispoziție
Principala linie dedicată direct condiționării, depozitării și procesării produselor agricole și pomicole a fost DR-22 din Planul Strategic PAC 2023-2027.
Intervenția DR-22 a urmărit consolidarea orientării către piață și a competitivității fermelor, dar și atenuarea schimbărilor climatice. Printre obiective s-au numărat dezvoltarea sustenabilă a industriei alimentare și susținerea sistemelor de colectare și condiționare. Beneficiarii eligibili au inclus cooperative, grupuri și organizații de producători, IMM-uri, întreprinderi mari și anumite categorii de fermieri.
DR-22 a prevăzut o rată a sprijinului nerambursabil de până la 65% din cheltuielile eligibile. Plafonul a fost de maximum trei milioane de euro pentru modernizare, zece milioane de euro pentru înființarea unor unități care includ procesare în sectoare precum legume-fructe și șapte milioane de euro pentru celelalte investiții de înființare.
Sesiunea deschisă la sfârșitul anului 2023 a avut o alocare de 210,3 milioane de euro. Fondurile disponibile au fost epuizate înainte de termen, iar valoarea solicitărilor depuse a depășit un miliard de euro. Diferența dintre cerere și buget demonstrează că nevoia de investiții este mult mai mare decât capacitatea unei singure sesiuni de finanțare.
Oportunități UE
Un alt instrument este Programul național multianual INVESTALIM 2023-2026, administrat de MADR prin AFIR și destinat dezvoltării și modernizării industriei alimentare. Bugetul maxim anunțat pentru întreaga perioadă a fost de aproximativ 600 de milioane de euro, respectiv circa 148 de milioane de euro anual. Programul poate susține înființarea unor unități noi, extinderea capacităților existente și diversificarea producției. Investițiile trebuie să aibă o valoare de cel puțin 2,5 milioane de lei fără TVA, iar beneficiarul trebuie să asigure o contribuție de minimum 25% din costurile totale. Acordurile de finanțare pot fi emise până la 31 decembrie 2026, iar plățile se pot efectua până la 31 decembrie 2031.
Aceste programe trebuie privite complementar. DR-22 poate finanța infrastructura de condiționare, depozitare și procesare din lanțul agricol, INVESTALIM vizează investițiile importante din industria alimentară, iar resursele PNRR pot susține elemente conexe de tranziție verde și modernizare. Ele nu sunt însă interschimbabile, iar eligibilitatea trebuie verificată pentru fiecare apel.