Data publicării: 19 iulie 2019

Deși este o plantă destul de intens cultivată pe plan mondial, în România această cultură este utilizată de către puțini fermieri. Asta cu toate că este destul de ușor de practicat și nu necesită tehnologii complicate și nici costuri mari, spun fermierii care deja au încercat-o.

Tehnologie ieftină și o piață în formare

Față de alte culturi, sorgul necesită puține inputuri. În general s-a dovedit a fi rezistent la boli și dăunători, astfel încât nu dă prea multă bătaie de cap fermierilor. Un avantaj este și acela că nu necesită utilaje speciale pentru cultivare. Dar, fără nici-o îndoială, cel mai mare avantaj îl reprezintă rezistența sa la secetă și arșiță. Acolo unde alte culturi supraviețuiesc cu greu, sorgul crește foarte bine.

În ceea ce privește fertilizarea, are nevoie de cantități reduse de fosfor și potasiu. Cât despre azot, îi trebuie între 50 și 80 kg substanță activă/ha/an. Adică o cantitate moderată, mai mică decât porumbul sau alte culturi de cereale.

În ceea ce privește rentabilitatea, fermierii care au încercat sunt mulțumiți. Producția obținută este între cinci și șapte tone boabe/ha, iar prețul de vânzare este similar cu cel al grâului, dar în condițiile unei tehnologii mai ieftine.

Boabele de sorg sunt foarte cerute de unele ferme, căci introducerea în alimentația păsărilor dau o anumită culoare cărnii și gălbenușului de ou. De asemenea, în Spania sunt crescători care susțin că gustul specific al porcului spaniol se datorează alimentației cu boabe de sorg.

Cert este că și în România există o cerere destul de mare, care nu poate fi acoperită de producția internă!

Pe deasupra, așa cum am spus deja, faptul că necesită o cantitate mai mică de azot decât alte culturi, este un argument în plus. Folosind mai puțin azot riscul de poluare scade și putem fi mai aproape de certitudinea că apa din fântânile și râurile noastre este curată!

Recomandările editorilor pe teme similare: