Așa cum am arătat deja, apa și solul reprezintă resurse indispensabile pentru agricultori. În contextul actual, utilizarea rațională a apei este una dintre prioritățile fermierilor. Am vorbit deja despre metode agrotehnice care permit o folosire mai eficientă a apei. Dar și metoda de irigație își pune amprenta asupra eficienței.
Echilibrul asigură evitarea poluării!
La ora actuală, superioritatea sistemelor de irigat prin aspersiune a făcut ca acestea să se impună în fața celor mai vechi, „pe șanțuri” sau prin brazde. Sistemele de irigație prin aspersiune permit un mai bun control al presiunii, având un grad ridicat de automatizare. Pe de altă parte, deși mai scumpe, sistemele de irigații prin picurare permit dirijarea apei exact la rădăcina plantei, cu debitul optim care să facă ca toată apa să fie folosită de plantă, fără a se pierde prin evaporare sau prin infiltrare în straturile adânci. Un alt avantaj al acestui sistem este că porțiunea dintre rânduri nu este udată, astfel încât dezvoltarea buruienilor în cultură este redusă.
O atenție specială trebuie acordată cantităților de apă folosite. Conform unor studii ale Institutului Național de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie ICPA București, disponibile aici, în lipsa ploii și în anii cu temperaturi normale, o cultură consumă zilnic 10 – 20 metri cubi de apă/ha în primele săptămâni după răsărire, ajungând la 50 – 60 metri cubi/ha în perioada de creștere activă, această cantitate scăzând din nou spre sfârșitul perioadei de creștere. Aceeași sursă consideră că, cu oarecare aproximație, se poate considera că pentru udările din perioada de vegetație, pentru porumb, floarea soarelui și soia, pe solurile din Bărăgan, Dobrogea, sudul Teleormanului, Oltenia și pe unele soluri din Banat norma de udare este de 800 – 1000 metri cubi/ha, pe solurile din nordul Teleormanului, zona Argeș – Olt, unele soluri din Banat trebuie aplicată o normă de udare de 600 – 700 metri cubi/ha, iar pe solurile nisipoase o normă de udare de doar 400 metri cubi/ha. Pentru cerealele păioase, normele de udare sunt mai mici cu 100 -150 metri cubi/ha decât cele de mai sus.
Pe de altă parte, nu trebuie uitat că o cantitate prea mare de apă înseamnă o spălare a azotului din sol și transportarea lui în fântânile noastre și în apele din zonă!
În concluzie, și la apă, ca și la îngrășăminte, echilibrul asigură evitarea poluării!