Așa după cum se știe, rotația culturilor este unul dintre instrumentele de bază ale fermierilor. Spunem instrument pentru că, într-adevăr este mult mai mult decât o bună practică sau o tehnologie.
Monoculturile conduc la acumularea de dăunători
Rolul rotației culturilor este acela de a reduce, eventual până la dispariție, rezerva de boli și dăunători aflată pe un anumit teren, dar și de a reface echilibrul solului. Practicarea mai mult timp a unei singure culturi face ca dăunătorii specifici să se acumuleze în cantități mari, la fel ca și agenții patogeni care provoacă bolile caracteristice respectivei culturi. Din sol sunt extrase cu precădere anumite substanțe, creând deficite.
Toate aceste chestiuni erau rezolvate în viziunea clasică prin utilizarea pesticidelor și a fertilizanților chimici. Dar rezultatul era că, de la an la an, era nevoie de cantități tot mai mari de substanțe, cu tot șirul lor de efecte asupra mediului.
Pe de altă parte, bunele practici moștenite din agricultura tradițională au evidențiat valoarea practică a rotației terenurilor. Înlocuirea unei culturi cu alta, cu cât este făcută mai des, cu atât are efecte mai puternice. Dăunătorii culturii premergătoare dispar de la sine, dacă noua cultură este aleasă inteligent. Compoziția agrochimică a solului se modifică și ea.
Rotația clasică constă între culturi de toamnă și culturi de primăvară. Dacă nu se poate face o astfel de rotație, atunci, cel puțin se rotesc plantele din același sezon. Cel mai uzual se rotește porumbul cu floarea soarelui. Totuși, specialiștii avertizează că astfel de rotații nu ar trebui să reprezinte decât o soluție de avarie!
În cadrul unor anumite culturi, se recomandă chiar rotații mai lungi, de câte patru – cinci ani. Așa se întâmplă în cazul tutunului sau a unor plante tehnice.
Nu trebuie uitat că, deși principalul scop al rotației culturilor este acela de a menține sănătatea solului și de a reduce poluarea, acest lucru are și beneficii financiare pentru agricultori. Așa cum am arătat, nepracticarea rotației conduce automat la creșterea cantității de pesticide folosite, dar și de îngrășăminte, rezultând în costuri suplimentare. Rezultatul, mai devreme sau mai târziu, este poluarea, întâi a apelor, apoi ale celorlalte elemente ale mediului din zona respectivă!