Data publicării: 3 noiembrie 2021

Rotația culturilor este una dintre practicile tradiționale cu un rol foarte important în buna desfășurare a lucrurilor. Rolul ei este de a asigura o bună dezvoltare a plantelor, de a reduce răspândirea dăunătorilor, dar și de a reduce poluarea cu azot.

O practică tradițională, cu bune rezultate

Codul de Bune Practici Agricole (CBPA) avertizează asupra faptului că pierderile de nitraţi din sol sunt mai intense în sezoanele cu precipitaţii mai abundente, când, de regulă, solul este lipsit de vegetaţie. În condiţiile specifice ţării noastre, după culturile anuale rămân în sol cantităţi mai mari sau mai mici de azot mineral provenit de la fertilizările anterioare (circa 50% din azotul aplicat rămâne neconsumat de culturi) şi din mineralizarea materiei organice din sol.

Mineralizarea este mai intensă toamna, când se întrunesc condiţii favorabile de temperatură şi umiditate şi când există, de asemenea, un risc crescut de poluare a apelor cu nitraţi.

În contracararea acestui fenomen, rotaţia culturilor are un rol esenţial. CBPA recomandă intercalarea în rotaţie cu cultura principală a unei culturi cu creştere rapidă, capabilă să valorifice azotul rezidual şi care, în primăvară, poate fi folosită ca îngrăşământ verde pentru cultura de primăvară-vară.

În acest scop sunt recomandate plante precum măzărichea și alte leguminoase.

Dincolo de acest aspect, rotația culturilor contribuie la reducerea rezervei de dăunători din sol. Ca urmare, scade nevoia de a utiliza pesticidele, cu efect asupra diminuării poluării aferente.

Schemele de rotație a culturilor fac parte din abecedarul practicilor agricole, astfel încât majoritatea dintre ele sunt binecunoscute fermierilor. Totuși reamintim câteva principii de bază:

  • se rotesc culturile de primăvară cu cele de toamnă
  • se evită cultivarea, mai multe sezoane la rând, pe același teren, a culturilor care au aceeași dăunători
  • sub nici un motiv nu se practică aceeași cultură, pe același teren, cu excepția plantelor furajere perene, precum lucerna, trifoiul, etc.

O soluție oarecum extremă, dar adesea eficientă ecologic, chiar dacă nu și biologic este lăsarea terenului „la odihnă” câte un an, la intervale de cinci-șase ani. Această soluție s-a dovedit eficientă în practica tradițională, chiar dacă implică pierderi de venit. Pe termen lung, acestea se recuperează!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: