Pe lângă cele deja enunțate, Codul de bune practici agricole mai prevede încă o serie de reguli, la fel de importante, referitoare la depozitarea îngrășămintelor chimice.
Nerespectarea lor conduce, aproape sigur, în cel mai bun caz, la poluarea surselor de apă din fermă. În situații mai grave poluarea poate afecta suprafețe mult mai întinse. Ba chiar, în unele împrejurări, se poate ajunge și la explozii devastatoare!
Există reguli pentru o bună gestionare a îngrășămintelor
Îngrășămintele minerale trebuie păstrate numai în ambalajele originale, confecționate din materiale impermeabile și durabile, prevăzute cu inscripționări sau etichete rezistente la deteriorare, care să indice clar, pe lângă tipul de îngrășământ, compoziția chimică, denumirea producătorului, data fabricației, și recomandări specifice privind manipularea, transportul și depozitarea.
Azotatul de amoniu, care la temperaturi ridicate prezintă riscul de aprindere și de explozie, trebuie păstrat separat de alte îngrășăminte, produse petroliere, materiale combustibile și surse de foc!
Îngrășămintele chimice care urmează a fi administrate nu trebuie să fie tasate sau aglomerate și nu trebuie să depășească umiditatea maximă prescrisă. Dacă în timpul depozitării îngrășămintele s-au tasat ori s-au aglomerat, se va proceda la mărunțirea și la cernerea lor, înainte de aplicare.
Rezervoarele pentru captarea eventualelor scurgeri trebuie făcute lângă depozit și cimentate, pentru a evita poluarea apei freatice și a celei din puțuri sau fântâni. Când sunt pline, soluția se pompează și se aplică pe terenurile care necesită fertilizare.
Spălarea mașinilor de aplicat îngășăminte nu se va face în nici un caz în preajma râurilor, lacurilor, a fântânilor sau a puțurilor cu apă potabilă.
În fine, deosebit de important este și ca atunci când îngrășămintele se aplică în apropierea râurilor, lacurilor, canalelor de irigații, a unor surse de apă, să se utilizeze dispozitive speciale, care împiedică dispersia la vânt!