La început de primăvară, în pragul începerii lucrărilor agricole, este important să ne informăm cu privire la modul în care se administrează corect fertilizanții.
Unul dintre aspectele asupra cărora Codul de bune practici agricole (CBPA) atrage atenția în mod special este adecvarea tipului de îngrășământ la specificul culturii.
Tipuri de culturi agricole și soluțiile adecvate de fertilizare
Îngrășămintele complexe de tip NPK se aplică astfel: cele care au un conținut mai ridicat de fosfor (P) sunt mai indicate pentru păioase înainte de semănat; cele cu procent în favoarea azotului (N) sunt mai avantajoase pentru plantele tehnice.
Îngrășămintele care conțin clor influențează negativ calitatea producției de tutun, tomate și cartof (în general, a plantelor din familia Solonaceae), în schimb sunt prielnice pentru culturile de rădăcinoase și de sfeclă de zahăr.
Utilizarea îngrășămintelor este legată și de tipul de sol. Pe solurile grele este permisă administrarea unor cantități mai mari de îngrășăminte decât pe solurile ușoare. Pe solurile acide se vor aplica fertilizanți cu reacție fiziologică alcalină, în timp ce pe solurile alcaline se aplică îngrășăminte cu reacție fiziologică acidă.
Referitor la acest aspect, deși CBPA nu prevede nimic, specialiștii recomandă ca, în cazul îngrășămintelor aplicate sub formă de soluții, să se verifice și să se corecteze, dacă este cazul, duritatea apei. Studiile au demonstrat că în cazul unor ape prea dure, eficiența fertilizării poate scădea cu până la 80%!
CBPA apreciază că folosirea tehnicilor moderne de irigare prin picurare determină o reducere puternică a pierderilor prin spălare, permițând utilizarea unor cantități minime de îngrășăminte, administrate chiar prin apa de irigare. Rezultatul se traduce atât prin reducerea la minim a riscului poluării apelor subterane și de suprafață, cât și prin economii în buzunarul fermierilor, în urma reducerii cheltuielilor cu îngrășămintele.
În ceea ce privește îngrășămintele foliare, se recomandă extinderea utilizării lor, dar cu precauție. Pe de o parte, datorită cantităților mici de substanță activă utilizată, acestea reduc riscul de poluare a apelor subterane și de suprafață. Pe de altă parte, însă, se vor folosi doar ca o completare a necesităților de producție, căci neglijarea sau evitarea fertilizării solului produce sărăcirea și degradarea rapidă a acestuia!