Data publicării: 15 iunie 2022

Așa cum am arătat, tasarea solului este o problemă foarte serioasă. Conform Codului de bune practici în fermă, alcătuit de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA București), tasarea, sau compactarea solului, indiferent de origine, are efecte negative multiple.

Cele mai bune rămân măsurile preventive!

Principalele efecte ale tasării sunt:

  • scăderea permeabilităţii solului la apă şi aer;
  • reducerea capacităţii de reţinere a apei;
  • înrăutăţirea regimului aerohidric;
  • creşterea rezistenţei la penetrare şi inhibarea creşterii sistemului radicular;
  • creşterea rezistenţei la arat şi, în consecinţă, creşterea consumurilor;
  • degradarea agregatelor structurale ale solului: a formei, mărimii şi stabilităţii lor; structurii solului;
  • calitate necorespunzătoare a arăturilor şi a pregătirii patului germinativ.

Ca urmare a acestor efecte, fertilitatea şi capacitatea de producţie a solului scad cosiderabil, uneori până la 50%, comparativ cu solurile necompactate.

Prevenirea compactării sau tasării antropice a solului se realizează prin adaptarea sistemului de agricultură, agrotehnicii şi lucrărilor mecanice astfel încât să fie reduse la minim efectele negative prezentate în prima parte a acestui articol.

În acest sens se recomandă, pe cât posibil, eliminarea cauzelor compactării secundare prin aplicarea următoarelor măsuri:

  • efectuarea lucrărilor solului la starea sa de umiditate optimă;
  • eliminarea traficului în condiţii necorespunzătoare de umiditate;
  • folosirea unor sisteme de maşini care să permită limitarea presiunii pe sol prin utilizarea pneurilor cu presiune scăzută, a şenilelor, a roţilor duble, creşterea vitezei de lucru;
  • rotaţii de lungă durată care să includă şi plante amelioratoare;
  • măsuri de creştere a bilanţului humusului din sol prin fertilizare corespunzătoare, în special prin aplicare de îngraşăminte organice;
  • evitarea păşunatului excesiv.

Pe solurile deja compactate, indiferent de cauze, se impune reducerea compactării excesive. Aceasta se poate realiza pe cale mecanică prin lucrări efectuate la adâncimea stratului compactat: scormonire, subsolaj pentru adâncimea de 30-40cm, şi scarificare (afânare adâncă) la adâncimi mai mari, care pot ajunge la 60-70 cm pe solurile cu compactare de adâncime.

Specialiștii de la ICPA averizează însă că astfel de metode mecanice de refacere a solurilor compactate au doar caracter temporar, fiind un remediu de scurtă durată. Solurile astfel afânate se vor recompacta destul de rapid, făcând necesară revenirea periodică cu astfel de lucrări, ceea ce implică şi ridicarea substanţială a costurilor. De aceea, cele mai bune şi eficiente rămân măsurile preventive!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: