Pentru hrănirea pe timpul iernii a animalelor, realizarea unor stocuri de furaje însilozate este deosebit de importantă. Acest tip de hrană oferă o serie întreagă de avantaje pentru sănătatea animalelor, dar prezintă și unele riscuri pentru mediu. Noul Program de acțiune (PA) cuprinde o secțiune dedicată în mod special prevenirii acestora.
Procentul de substanță uscată crescut scade pericolul!
Efluenţii proveniţi de la instalaţiile de însilozare a furajelor verzi sunt foarte bogaţi în substanţe organice uşor degradabile. Cea mai mare parte dintre acestea sunt nutrienţi, în special compuşi ai azotului, cu potenţial ridicat de poluare. În destul de multe situații, atunci când ajung în apele de suprafață produc eutrofizarea acestora, cu consecința imediată – creșterea mortalității piscicole!
Există o serie de măsuri care, împreună, conduc la o scădere importantă a riscului de poluare. Prima dintre acestea este ca la însilozare să se realizeze creșterea conținutului de substanță uscată (s.u.) din furaj la cel puțin 25%. Dacă o tonă de furaj însilozat cu conținut de 18% s.u. produce cca. 150 litri efluenți, cantitatea de efluent scade la 25 litri per tonă dacă se atinge în furaj un conținut de 25% s.u.
Silozurile trebuie astfel construite încât să asigure protecţie contra infiltraţiilor de efluenţi. Ele trebuie acoperite pentru a împiedica pătrunderea apei din precipitaţii şi trebuie prevăzute cu o podea impermeabilă, uşor înclinată (pantă recomandată de 2%) pe care scurgerile de efluent să fie conduse şi stocate într-un bazin subteran, rezistent la coroziune acidă. La silozurile cu o capacitate mai mică de 1500 m³, capacitatea minimă a bazinului trebuie să fie de 3 m³ pentru fiecare 150 m³ din capacitatea silozului. În perioadele de scurgere maximă a efluentului bazinul trebuie golit zilnic. Pentru silozurile mai mari, cu capacitatea de peste 1500 m³, bazinul trebuie să aibă o capacitate minimă de 30 m³ plus un m³ pentru fiecare 150 m³ de capacitate de însilozare peste 1500 m³.
Silozul şi bazinul de colectare trebuie amplasate la o distanţă de minim 50 m de cursurile de apă, pentru a preveni o poluare accidentală. Înainte de a proceda la o nouă însilozare, silozul trebuie inspectat și, dacă este cazul, executate lucrări de întreţinere pentru a asigura etanşeitatea acestuia.