Una dintre cele mai importante resurse naturale, o reprezintă apele dulci. Pe lângă utilizarea apei ca sursă de apă potabilă, apa reprezintă un element economic dar şi de recreere. Reţeaua de râuri, lacuri şi zone umede, este parte integrantă a peisajului și contribuie în mod semnificativ la menținerea biodiversității. Terenurile agricole sunt intersectate de reţeaua hidrografică de suprafaţă şi împreună cu apele de adâncime (acvifere) pot fi vulnerabile la poluarea cu nutrienți, proveniți din surse agricole.
Normele pentru prevenirea poluării sunt accesibile oricui!
Poluarea din activităţi agricole, poate fi provocată din surse punctuale (poluare punctiformă) sau surse difuze (poluare difuză).
Poluarea punctiformă, a unui corp de apă (de suprafaţă și/sau de adâncime) provine de la o singură sursă de poluare, care poate fi bine localizată (ex.: conductă, clădire etc.). Ea poate fi provocată din scurgerile de dejecţii animale semilichide şi lichide, gunoi de grajd sub formă solidă, scurgeri din silozuri, ape uzate neepurate sau necolectate pentru a fi epurate cât și scurgeri din depozitele de îngrăşăminte chimice şi organice etc. Acestea, ajungând direct în apă, pot duce la poluarea acestora şi pot afecta viaţa acvatică făcându-le improprii şi pentru utilizare ca surse de apă potabilă.
Poluarea difuză, apare atunci când nu poate fi identificată doar o singură sursă de poluare, poluarea corpurilor de apă realizându-se din mai multe surse.
Activităţile agricole, pot provoca probleme serioase din punctul de vedere al poluării difuze, a corpurilor de apă, ca urmare a pierderilor de nutrienţi (azot, fosfor etc) în apele de suprafaţă cât și în cele subterane.
Dejecţiile de animale și resturile vegetale, sunt surse potențiale de poluare, în principal, sunt substanţe organice şi nutrienţi care provin de la gestionarea necorespunzătoare ale acestora. Descompunerea celor mai mulţi poluanţi conduce la scăderea oxigenului din apă, ameninţând astfel supravieţuirea formelor de viaţă acvatică (plante, peşti, nevertebrate).
Dejecţiile lichide, semi-lichide şi solide din fermele de animale precum şi scurgerile din silozuri, conţin cantităţi mari de nutrienţi. Scurgerea acestora în corpurile de apă, chiar a unor cantităţi mici, poate avea consecinţe grave asupra calităţii apei.
Pentru a preveni poluarea apelor, din motivele enumerate mai sus, există două direcții principale de acțiune care sunt la fel de importante. Una dintre ele este colectarea și gestionarea corespunzătoare a gunoiului de grajd iar cealaltă se referă la folosirea rațională a îngrășămintelor pe baza de azot în conformitate cu normele legislative în vigoare.
Regulile care reduc poluarea apelor, din surse agricole, le găsim în Programul de Acțiune cât și în Codul de Bune Practici Agricole, disponibile la Atenție: Codul de bune practici agricole a devenit voluntar pentru fermieri. Programul de acțiune a rămas însă obligatoriu. – Apa Noastra .