Data publicării: 3 ianuarie 2020

Dintotdeauna oamenii au acordat o atenție deosebită calității apei folosite pentru consumul propriu și din gospodărie. Printre altele, faima unei așezări era dată și de calitatea apei care se găsea acolo. Dovada o fac inclusiv versurile unor cântece precum „Dâmboviță, apă dulce/ Cin’ te bea nu se mai duce!”. La ora actuală, păstrarea calității apelor este rezultatul unei fericite îmbinări între cercetarea științifică, bunele practici și legislație.

Fiecare dintre cele trei aspecte menționate mai sus are rolul său și implică anumite forțe, energii, în complexul efort de a păstra apele curate. Cercetarea științifică este aceea care, pe de o parte, analizează cauzele poluării, iar, pe de altă parte, găsește mijloacele de a reduce poluarea.

Dar dacă cercetătorii identifică cauzele poluării și metodele de prevenire și combatere a acesteia, cei care efectiv mențin apele curate sunt cetățenii. Ei reușesc să facă acest lucru respectând o serie de bune practici, de obicei cuprinse într-un ansamblu de norme. Codul de bune practici agricole (CBPA) este unul dintre aceste seturi de norme.

Normele legale instituie sancțiuni pentru cei care poluează apele, astfel încât asemenea fapte să fie descurajate. În acest mod, legea, aplicată de autoritățile statului, acționează asupra păstrării calității apelor. Lăsând la o parte obligativitatea respectării legii, cei implicați în activități care pot polua apele ar trebui să fie conștienți că prin respectarea voluntară a normelor legale își asigură lor și familiilor lor apă de calitate.

În concluzie, o apă curată, de calitate, este rezultatul unei colaborări complexe și nu este posibilă fără ca fiecare dintre noi să se implice în acest proces!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: