Ziua de 10 mai a fost, până la instaurarea puterii comuniste, cea mai mare sărbătoare oficială a României. La această dată era marcată instaurarea monarhiei. Parada militară din București era celebră. Dar și în sate oamenii sărbătoreau cu entuziasm de 10 mai, căci regii României au acordat o atenție deosebită agriculturii.
Un model pentru toți fermierii
În anul 1884, printr-o lege propusă de Ion C. Brătianu, luau naștere Domeniile Coroanei. Domeniile Coroanei României erau un grup de societăți comerciale sau proprietăți aparținând Statului Român, al căror venit era menit să asigure finanțarea activităților instituției Coroanei României. Astfel, statul scăpa de grija finanțării acestei instituții. Pe de altă parte, Casa Regală era stimulată în a obține venituri cât mai consistente de pe aceste proprietăți. De aceea, administratori ai Domeniilor Coroanei au fost, de-a lungul timpului, doar personalități recunoscute: Ioan Kalinderu (1884-1913), Barbu A. Știrbey (1913-1927), Ernest Ballif (1927-1940) și Dimitrie Negel (22 iulie 1942- 4 ianuarie 1948).
La început, domeniile aveau o suprafață totală de 132.112 hectare, dintre care 84.000 ha de pădure și 48.000 ha teren agricol. În 1914, parte din această suprafață a fost folosită pentru împroprietărirea unor țărani, cu ocazia reformei agrare din 1921.
Domeniile Coroanei, afirmă numeroși specialiști, au constituit, de-a lungul întregii perioade în care au existat, un model de bune practici, atât în ceea ce privește organizarea și funcționarea, cât și în ceea ce privește tehnologiile folosite și soiurile cultivate. Este foarte important de spus că pe aceste domenii existau și loturi experimentale, pe care erau testate soiuri noi de plante, în vederea ameliorării celor deja utilizate. De asemenea, lucrurile se desfășurau la fel și în domeniul zootehniei. S-a lucrat constant la crearea unor rase noi de bovine, oi și porci. În pepinierele de pe Domeniile Coroanei se producea material pomicol destinat inclusiv gospodăriilor țărănești. La fel și în viile aflate în administrare.
Pe lângă ferme, cu timpul, au fost dezvoltate și unități de prelucrare, precum mori, fabrici de pânză, tăbăcării, pielării, dar și de produse lactate.
Toate aceste ferme (numite, de altfel, ferme-model) erau prezentate cu diferite ocazii gospodarilor din întreaga țara. De fapt, s-a dorit ca ele să fie un model de urmat la scară mai redusă, de către toți fermierii. Unii au reușit, alții nu…