Pentru că tocmai am marcat împlinirea a 163 de ani de la înfăptuirea, la 24 ianuarie 1859, a Unirii Principatelor, vă propunem o sumară privire asupra creșterii vitelor în anul 1864.
Avem mai puține vite decât în vremea lui Cuza!
În anul 1864, Alexandru Ioan Cuza a realizat reforma agrară, prin care numeroși țărani clăcași au fost împroprietăriți cu pământ. Principalul criteriu de selecție în ceea ce privește suprafețele atribuite a fost numărul de vite aflate în posesie. Așa se face că avem evidențe foarte precise referitor la efectivele de vite din acea vreme.
Conform clasificării de atunci, un țăran era socotit fruntaș dacă avea cel puțin patru boi și o vacă. În Principatele Unite se aflau 71.912 astfel de gospodari. Mijlocașii erau considerați cei care aveau doi boi și o vacă. 202.075 de familii se aflau în această situație.
În sfârșit, pălmașii erau cei care nu aveau decât o vacă. Dintre clăcași, 134.132 de familii se încadrau în această categorie.
Pentru a întregi imaginea, vom mai spune că numărul total al clăcașilor, adică al țăranilor fără pământ, se ridica la 516.182. La acea vreme, populația rurală a României număra aproape 3.390.000 de locuitori, dintr-un total de 4.093.000.
În total, erau crescuți un număr de aproape 400.000 de cai, 1,8 milioane bovine, cam 40.000 de bivoli, peste 4,85 milioane oi și capre și aproximativ 700.000 de porci.
La acea vreme, boii și caii reprezentau ceea ce astăzi am numi parcul de utilaje al fermei. Principalele munci agricole erau făcute cu ajutorul boilor și cailor. Acesta a fost, de fapt, motivul pentru care numărul de boi a constituit criteriul de acordare a suprafețelor de pământ: capacitatea de a lucra lotul atribuit.
Conform datelor păstrate, în anul primei reforme agrare, în țară se aflau 1,6 milioane de animale de muncă.
Pentru comparație, iată și datele Institutului Național de Statistică pentru anul 2021: bovine – 1,826 milioane capete, cabaline – aproape 375.000, cca. 11,5 milioane capete ovine și caprine și 3.620.000 de porci. Deci, în condițiile unui teritoriu considerabil mai mare (căci datele din anul 2021 se referă la întreaga Românie, inclusiv Transilvania și Banatul), numărul de vite a rămas același, iar cel de cai chiar a scăzut. E drept, s-au înmulțit oile, caprele și porcii.
Însă, dacă pe vremea înaintașilor noștri nu se aflase că gunoiul de grajd lăsat la întâmplare ajunge să polueze apa pe care o bem, acum ştim cum putem valorifica îngrăşământul din gunoiul de grajd, pentru că devine cu adevărat folositor atunci când e depozitat cum trebuie.
Notă: Datele din 1864 sunt preluate din lucrarea „Evoluția Economică a României”, de Victor Axenciuc, Editura Academiei Române, București, 1996