O agricultură modernă trebuie să integreze cât mai multe elemente care să păstreze mediul curat, mărind, în același timp, productivitatea. Una dintre acestea este și cultivarea plantelor fixatoare de azot, care îmbunătățesc calitatea solurilor și, totodată aduc și profituri consistente. Acest lucru este deja demonstrat de către tot mai mulți fermieri români.
Câștig sub mai multe aspecte
Pentru al doilea an consecutiv, într-o fermă din sudul Bărăganului a fost organizată „Ziua culturilor fixatoare de azot”. Acolo, o suprafață însemnată, reprezentând aproximativ 45% din suprafața exploatației, a fost cultivată cu soia. Fermierii prezenți au putut să vadă rezultatul: o cultură cu plante sănătoase, cu o recoltă de peste cinci tone de soia boabe/ha, chiar în condițiile unui an deosebit de secetos, cum a fost acesta.
După cum au subliniat mai mulți specialiști prezenți, în condițiile actuale, rotația culturilor devine din ce în ce mai importantă. Cu cât asolamentul este mai bogat, cu atât rotația poate fi mai largă, astfel încât să nu mai fie anuală, așa cum se întâmplă în majoritatea fermelor, ci multianuală. Iar includerea în asolament, pe suprafețe cât mai mari, a leguminoaselor fixatoare de azot este esențială! Soia, lucerna, mazărea și altele au capacitatea de a prelua azotul atmosferic și de a-l transfera în sol, sub forma unor compuși accesibili plantelor din cultura următoare. Așa se obțin mai multe beneficii dintr-o dată: o fertilizare nepoluantă, practic gratuită și cu rezultate financiare însemnate date de cultură. Acest lucru este dovedit de rezultatele obținute de fermierii care au trecut deja la acest sistem. Mulți dintre ei au obținut rezultate bune și foarte bune la culturile de porumb care au fost înființate pe terenurile unde în prealabil au existat culturi fixatoare de azot. Și asta în condițiile în care nu au utilizat mai mult de 60 kg azot substanță activă/ha. Desigur că, la formula succesului s-au adăugat irigațiile și calitatea hibrizilor cultivați. Dar economiile realizate la îngrășăminte au compensat cu vârf și îndesat cheltuielile pentru irigații și sămânță. Iar ca un plus imens s-a adăugat lipsa poluării și sănătatea solului!
În concluzie, cultivarea plantelor fixatoare de azot, precum soia, năutul, lucerna, mazărea, etc. este benefică pentru fermieri. Culturile respective au deja o piață, folosirea lor reprezintă o lărgire a asolamentului, iar prin azotul fixat în sol se realizează o economie la fertilizarea culturilor succesoare!