Nutrienții sunt esențiali pentru creșterea sănătoasă a plantelor, atâta timp cât nu sunt în exces şi nu pătrund în corpurile de apă. Macronutrienții primari de care au nevoie plantele sunt azot (N), fosfor (P) și potasiu (K). Plantele agricole extrag acești nutrienți din ecosistem, epuizând astfel solul. Îngrășămintele și alte produse de ameliorare a solului (dejecții, compost, reziduuri de cultură) adaugă nutrienți înapoi în sol și permit plantelor să își atingă potențialul de creștere și randament. Aceasta scade presiunea pe teren pe măsură ce crește producția de hrană. Astfel explică analiza stării de securitate alimentară prezentată la începutul anului de Comisia Europeană, rolul fertilizanților.
UE depinde puternic de importurile de fertilizanți
Dependența mare de import și costurile ridicate ale energiei pun sub presiune oferta de îngrășăminte. Recent creșterea prețului benzinei a dus la o creștere a prețurilor la îngrășăminte și, prin urmare, la o creștere semnificativă a costurilor de producție agricolă. Soluțiile pe termen scurt constau în utilizarea mai bine direcționată și mai eficientă a îngrășămintelor în ferme (de exemplu, planuri de management al nutrienților, programe de conservare a solului, agricultură de precizie) și închiderea ciclurilor de nutrienți, în conformitate cu obiectivul Farm to Fork (F2F) de a reduce semnificativ pierderile de nutrienți.
Dacă prețurile gazelor se stabilesc la nivelurile actuale foarte ridicate, producerea de îngrășăminte cu azot cu gaze importate poate necesita subvenționarea fie a îngrășămintelor, fie a cumpărării gazului (sau în caz contrar unii producători pot lua decizia de a dezinvesti). În consecință, dincolo de impactul important al subvențiilor pentru finanțele publice, UE riscă să devină și mai puternic dependentă de îngrășămintele importate, cu riscurile care rezultă pentru securitatea alimentară a UE. În prezent, mai multe state membre subvenționează consumul de gaz și energie electrică la nivelul gospodăriilor (TVA mai scăzute și prețurile de reîncărcare) și costurile pentru marile întreprinderi care depind în mare măsură de energie. Acest cadru de reglementare greu ridică unele incertitudini în tot lanțul de producție a hranei, de la producătorii de îngrășăminte până la comercianții cu amănuntul de produse alimentare.
Într-o comunicare din noiembrie 2022, Comisia a stabilit un plan privind modul de asigurare a disponibilității și accesibilității îngrășămintelor. Pentru industria îngrășămintelor, pasul cel mai critic va fi tranziția verde, pentru care utilizarea hidrogenului verde, digestat din digestia anaerobă pentru biogaz și compostul din diverse surse de deșeuri biologice sunt căi promițătoare.
Cu toate acestea, nevoia de cantități mari de energie electrică regenerabilă prezintă provocări similare cu cele cu care se confruntă cei ce utilizează gaze naturale pentru producția de îngrășăminte chimice. Cel mai critic pas la nivelul producției agricole pare să fie o direcționare mai bună și o utilizare eficientă a îngrășămintelor în ferme, deoarece acest lucru reduce nevoia de (și dependenţa de) îngrăşăminte şi contribuie la reducerea pierderilor de nutrienţi în mediu.