Data publicării: 25 februarie 2022

Una dintre problemele mari pe care le ridică viitoarele lucrări de primăvară de pe terenuri este legată de compactarea solului. De obicei, în acest anotimp pământul este mai umed decât în alte perioade, ceea ce îl face să se compacteze mai ușor. Lucru care, evident, nu convine niciunui fermier!

Echilibrul între calitatea lucrărilor și numărul de treceri – foarte fragil!

Compactarea solului, indiferent de origine, are efecte negative multiple, dintre care cele mai importante se referă la: scăderea permeabilității solului la apă și aer, reducerea capacității de reținere a apei, înrăutățirea regimului aerohidric.

În plus, apare creșterea rezistenței la penetrare și inhibarea dezvoltării sistemului radicular.

Fertilitatea și capacitatea de producție a solului, ca urmare a acestor efecte, scad considerabil comparativ cu solurile necompactate, uneori până la 50%.

Prevenirea compactării antropice a solului se realizează prin adaptarea sistemului de agricultură, agrotehnicii și lucrărilor mecanice astfel încât să fie reduse la minim efectele negative prezentate anterior. În acest sens se recomandă, pe cât posibil, eliminarea cauzelor compactării secundare (antropice), prin aplicarea câtorva măsuri.

Efectuarea lucrărilor solului se face în momentul în care acesta ajunge la starea sa de umiditate optimă. În condiții necorespunzătoare de umiditate este indicată eliminarea traficului.

Efecte sensibile are și folosirea unor sisteme de mașini care să permită limitarea presiunii pe sol, prin utilizarea pneurilor cu presiune scăzută, a șenilelor, a roților duble și creșterea vitezei de lucru.

Dacă la ieşirea din iarnă terenul este afânat şi lipsit de buruieni, pregătirea patului germinativ se poate realiza printr-o trecere cu grapa cu colţi reglabili sau se intră direct la semănat. În cazul când precipitaţiile din iarnă au provocat compactarea solului, pregătirea patului germinativ se va realiza printr-o singură trecere cu combinatorul, eventual concomitent cu erbicidarea, la adâncimea de încorporare a seminţei. În principiu, nu se recomandă folosirea grapei cu discuri la lucrările solului în primăvară, deoarece lucrarea la adâncime mai mare decât grosimea patului germinativ răscoleşte pământul, favorizând pierderea apei şi lasă suprafaţa denivelată. Pregătirea corectă a patului germinativ este hotărâtoare în reuşita culturii. Punerea seminţei în contact cu solul, pe un substrat „aşezat“ care asigură ascensiunea capilară a apei, determină germinarea şi răsărirea uniformă a plantelor şi ocuparea rapidă a terenului, învingând în concurenţă cu buruienile. Din aceste motive, adâncimea de pregătire a patului germinativ nu trebuie să fie mai mare decât adâncimea de încorporare a seminţei. Dimpotrivă, se recomandă ca pe terenul afânat această adâncime să fie chiar mai mică cu 0,5-1,5 cm (în funcţie de gradul de afânare), pentru ca brăzdarul semănătorii să pătrundă şi să plaseze sămânţa în teren nelucrat, odată cu pregătirea patului germinativ. La pregătirea clasică a patului germinativ este călcată de roțile tractorului circa 90 % din suprafaţa lucrată. Gradul de compactare depinde de tipul tractorului şi, în primul rând, de lăţimea pneului, dar şi de felul maşinilor cu care lucrează în agregat.

În concluzie, lucrările de primăvară trebuie să păstreze un echilibru perfect între calitatea patului germinativ și numărul de treceri pe teren!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: