Sosirea sezonului cald presupune, printre altele, și ieșirea vitelor la pășune. Pășunatul aduce cu sine o serie de avantaje în ceea ce privește cheltuielile legate de hrana animalelor, ca și în ceea ce privește diversificarea alimentației acestora. Pe de altă parte, însă, ridică și o serie de probleme legate de poluarea cu azot provenit din dejecțiile animalelor. Codul de Bune Practici Agricole (CBPA) ne învață, însă, cum putem evita acest lucru.
Rotirea solelor – o măsură esențială!
În primul rând, plantele de pe pășuni au și ele nevoie de azot pentru a se dezvolta. Ca urmare, azotul provenit din dejecțiile animalelor aflate la pășunat va fi destul de rapid metabolizat de ele, cu atât mai mult cu cât se află într-o stare de vegetație oarecum forțată în timpul sezonului de pășunat.
Cu toate acestea, la un moment dat poate apărea un dezechilibru între cantitatea de azot pe care plantele o pot metaboliza și cea care ajunge pe terenul respectiv. Evident că surplusul devine un agent poluant al apelor din pânza freatică și al celor de suprafață. Acest lucru este foarte simplu de evitat. Este vorba doar de a aplica câteva reguli foarte la îndemână și logice. Prima dintre ele constă în a pășuna animalele pe parcele diferite, prin rotație. Pășunea, indiferent că este o luncă sau un imaș, proprietate individuală sau colectivă, se împarte în mai multe sole. Animalele pasc pe o anumită solă, care este schimbată atunci când hrana este consumată de pe ea. În acest fel, hrana se reface, iar prin dezvoltarea plantelor se consumă și azotul care se acumulează din dejecțiile animalelor ce au păscut.
De altfel, CBPA menționează cantitatea de azot pe care vitele o lasă pe pășune precum și modul în care se stabilește suprafața parcelei de rotație. Pășunatul prin rotirea suprafețelor mai are și avantajul de a oferi un răgaz pentru refacerea vegetației pe suprafețele respective, prelungind astfel perioada în care animalele se pot hrăni. Acest aspect este cu atât mai important în perioadele secetoase, precum cea pe care tocmai o traversăm.
În concluzie, pășunatul este una dintre practicile tradiționale care, însă, trebuie gestionată în contextul epocii actuale. Doar așa putem păstra apele curate, pentru noi și pentru familiile noastre!