Solul este bunul de bază fermierului. Cunoașterea tipurilor de sol din cadrul fermei, alături de aplicarea bunelor practici de pregătire și cultivare a terenurilor agricole, conduc atât la creșterea cantitativă și calitativă a producției agricole, cât și la reducerea riscurilor degradării solului prin diferite procese.
Fie și numai din acest motiv, regulile și bunele practici agricole legate de conservarea calității solului trebuie urmate cu mare atenție!
Cunoașterea structurii terenurilor fermei – o premisă esențială
Oricare tip de sol este vulnerabil la degradarea structurii sale. Lipsa unei planificări a activităților sau lucrările excesive pot duce la tasarea sau compactarea solului. Acestea pot împiedica răsărirea plantelor, prin micșorarea spațiului poros, a condițiilor de aerație și aprovizionare cu apă, necesare dezvoltării rădăcinilor.
De asemenea, compactarea solurilor favorizează procesele de scurgere de suprafață, prin reducerea permeabilității solului la apă și a vitezei de infiltrație a apei în sol. Intensificarea scurgerilor de suprafață provoacă eroziunea solului, poluarea cursurilor de apă, reducerea biomasei. Riscul scurgerilor de suprafață și a eroziunii solului este amplificat în cazul solurilor sărace în materie organică, în absența culturilor protectoare mai ales pe terenuri cu pante lungi, abrupte.
Ameliorarea și conservarea structurii solului aduc o serie de beneficii precum favorizarea unei mai bune răsăriri și înrădăcinări a plantelor, îmbunătățirea capacității de reținere a apei în sol, reducerea riscurilor de eroziune a solului și a scurgerilor de suprafață, precum și a celui de băltire. Efectul lucrărilor de ameliorare și a măsurilor de conservare se manifestă rapid, printr-o creștere a producției, a calității și productivității culturilor agricole.
Pentru ca lucrările de ameliorare și conservare a calității solului să poată fi puse în practică este necesar, în primul rând, să se cunoască tipurile de sol din cadrul fermei. Apoi trebuie să se evite pierderea structurii solului printr-o reală și optimă planificare a activităților ce privesc lucrările solului, înființarea culturilor, întreținerea acestora și recoltarea. O bună cale de urmat este să se aplice numai acele practici care evită perpetuarea problemelor și care duc la eliminarea acestora.
Foarte important este să se inspecteze cu regularitate terenurile agricole, să se monitorizeze prin indicatori specifici starea actuală a solurilor. Doar în acest mod se poate afla dacă și ce trebuie schimbat!