Pășunatul natural este o tradiție în cele mai multe zone din România. Mai ales în regiunile de deal și de munte este practicat atâta timp cât vremea o permite. Cu toate acestea, nu oriunde această practică este benefică pentru sol.
Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA) a elaborat un ghid de bune practici agricole pentru protecția solului. O secțiune însemnată a acestuia este destinată managementului pășunilor.
Reguli pentru pășunat
„Este esențială aplicarea unui management corespunzător și a unui control al pășunatului. Numai astfel se pot reduce costurile în vederea refacerii pășunilor, precum și a prevenirii și tratării bolilor și afectărilor picioarelor și copitelor animalelor. Un management corespunzător poate, de asemenea, menține o stare de sănătate și calitate optimă a apelor și solului, prin evitarea afectării solului și poluării apelor cu nutrienți”, se arată în ghid.
În zonele de deal și munte, solul este în mod natural dispus la eroziune, în special datorită prezenței pantelor abrupte și a căderilor masive de precipitații. Pe de altă parte, solurile sunt frecvent subțiri, iar straturile fertile sunt foarte sărace. Pășunatul animalelor poate distruge vegetația acoperitoare protectivă și amplifica eroziunea solului. Suprapășunatul este dăunător, de asemenea, habitatelor naturale din zonele umede precum și celor împădurite. De asemenea, sub-pășunatul este dăunător, conducând la schimbarea covorului vegetal / pierdera biodiversității ridicate.
Fermierii trebuie sa respecte următoarele reguli:
- Asigurarea unor drumuri de acces corespunzătoare pentru turmele de animale.
- Folosirea hrănitoarelor și a adăpătoarelor mobile suplimentare și schimbarea locului acestora des, pentru a evita călcarea cu copitele și distrugerea vegetației de pe sol.
- Localizarea zonelor de hrănire pe terenuri mai înalte, situate cât maideparte de cursurile de ape și canale.
- Când se utilizează puncte de hrănire și adăpare suplimentare, acestea vor fi mutate și alimentate cu regularitate folosind numai utilaje de transport ușoare, echipate cu roti cu pneuri de mare balonaj.
- Atunci când se constată afectarea pășunilor, prin apariția semnelor care indică afectarea acestora (urme de copite ce depășesc adâncimea de 50mm sau scurgeri de suprafață a apelor care transporta particulele de sol – așa zise ape brune), se va proceda la mutarea imediată a turmelor pe alte terenuri, sau cazarea acestora în grajduri.
- Marginile șanțurilor, ale canalelor, precum și drumurile de acces, vor fi protejate cu garduri electrice, menținându-se o distanță corespunzătoare între acestea și limita pășunii.
- În zonele de deal și munte, pășunile supuse eroziunii vor fi împrejmuite și utilizate prin rotație pentru a permite regenerarea optimă a ierburilor, care sunt și bune protectoare a stratului subțire de sol.
Din perspectiva gestionării dejecțiilor, pășunatul este benefic, deoarece dejecțiile lichide ajung direct în sol și sunt astfel folosite ca nutrienți de către plante, evitându-se pierderile ce apar în grajduri.
Aplicând aceste bune practici se poate conserva calitatea pășunilor, dar și cea a apelor!