Una dintre cele mai simple (la modul teoretic) căi de a reduce poluarea cu azot ar fi folosirea unor cantități mai mici de fertilizanți. Dar aceasta ar însemna, în cele mai multe cazuri, și o reducere a producției. Și totuși, cercetătorii au găsit o cale, acum la îndemâna tuturor fermierilor, de a face plantele să folosească azot atmosferic, fixat în sol!
Semințele inoculate ajută plantele să înmagazineze azot
Realizarea pornește de la faptul cunoscut de multă vreme că unele bacterii din specia Rhizobium îmbunătățesc capacitatea plantelor de a fixa azotul atmosferic. Acesta este captat și depozitat în nodozități aflate în rădăcina plantei. De acolo este preluat treptat și utilizat în funcție de necesități. Cel mai important avantaj este acela că azotul aflat în aceste „depozite” nu poate fi nici levigat și nici transportat în pânza freatică, indiferent cât de tare ar ploua. Apoi, dacă rămân cantități suplimentare, acestea trec în sol în mod natural, în timpul procesului de descompunere a rădăcinilor.
Aplicarea acestor colonii de bacterii pe semințe, numită inoculare sau bacterizarea semințelor, se realizează în timpul procesării semințelor. Este o metodă bazată pe procese naturale, testată științific și aplicată deja de mai mulți ani pe scară largă, în mai multe țări.
Printre beneficiile dovedite de practică ale utilizării inoculanților la semințe se numără reducerea cantităților de îngrășăminte folosite. Experiența a arătat că bacteriile de Rhizobium active din nodozitățile leguminoaselor au produs până la 250 kg de azot s.a. la hectar, în funcție de tulpină. Azotul rămas în sol are un rol benefic și pentru culturile viitoare.
Pentru că are întotdeauna la îndemână azot exact la momentul când îi este necesar, cultura depășește mai ușor perioadele dificile, fie că este vorba de condiții meteo nefavorabile, ori de secetă. Plantele inoculate cu Rhizobium sunt mai productive decât cele simple și pot îmbunătăți populația de bacterii din solurile reci sau erodate. Rezultatul, în timp, îl constituie îmbunătățirea calității solului.
Azotul fixat de bacterii se localizează în rădăcinile plantelor. Așa se face că în spațiul dintre ele, nu mai există azot suplimentar, așa cum se întâmplă în cazul aplicării de îngrășăminte. De aceea, buruienile nu mai găsesc hrană suplimentară și, prin urmare, creșterea și înmulțirea lor este semnificativ încetinită. Ca rezultat direct, este necesară o cantitate mai mică de erbicide. Asociată și cu necesarul mai scăzut de îngrășăminte suplimentare, rezultă un beneficiu semnificativ, și pentru fermier, și pentru mediu. Mai puține substanțe aplicate culturii înseamnă mai puține cheltuieli dar, mai ales, reducerea semnificativă a poluării.
Rezultatul? Apă mai curată în fântânile noastre!