Ploile abundente din luna iunie, urmate apoi de creșterea bruscă a temperaturilor, au creat un context mai special pentru dezvoltarea culturilor. Ca urmare, este necesară ajustarea calendarului obișnuit și a tehnologiilor standard în ceea ce privește lucrările necesare.
Combaterea buruienilor și a manei – în primă urgență!
În primă urgență par a fi combaterea buruienilor și a atacurilor de mană, ambele avantajate de cadrul microclimatic creat. În funcție de suprafața și tipul culturii, combaterea buruienilor se poate face mecanic sau chimic. (Ferice de cei prevăzători, care au mulcit terenurile și nu mai au probleme cu buruienile!)
Fiecare dintre aceste două tehnologii are avantajele și dezavantajele ei. Combaterea mecanică presupune eforturi mai mari, mai ales că, de regulă, se face manual. În schimb, riscurile de a polua și de a distruge și alte plante decât buruienile sunt practic nule.
Erbicidarea este mai simplu de făcut, dar dacă substanțele utilizate nu sunt dozate și distribuite exact cum trebuie, atunci apare pericolul de poluare a apelor din stratul freatic. De asemenea, există riscul ca unele erbicide să nu distrugă doar buruienile, ci și parte din culturi.
O altă operațiune care trebuie făcută cu prioritate este administrarea unor tratamente împotriva manei. Ploile, urmate de perioade de căldură și apoi iar de ploaie, favorizează dezvoltarea accentuată a manei și a altor fungi, cu efecte distrugătoare asupra culturilor. Există o gamă foarte largă de substanțe specifice la dispoziția fermierilor. Important este să apelăm la sfaturile specialiștilor în alegerea celor mai bune tratamente, pentru a obține rezultate optime, cu cheltuieli minime. În plus, o utilizare optimă înseamnă inclusiv respectarea normelor care să prevină poluarea apelor și a mediului, în general.
Și pentru că vorbim de tratamente, odată cu cele împotriva manei, probabil că în multe zone este necesară și aplicarea unor insecticide, acum, în perioada de creștere și coacere a fructelor. Este important ca insecticidele să se aplice astfel încât să poată fi respectate intervalele de pauză (cuprinse între 14 și 21 de zile, în general) înainte de cules.
În sfârșit, în unele zone ar mai putea fi necesară aplicarea unor cantități suplimentare de îngrășăminte, mai ales potasiu și azot, precum și unele microelemente, care să ajute la revigorarea tijelor și la creșterea fructelor. Cantitățile aplicate trebuie calculate cu grijă, astfel încât să nu se depășească cantitățile totale de fertilizanți permise. Totodată, modul de aplicare trebuie să respecte prevederile Codului de Bune Practici Agricole, astfel încât să fie eliminată orice eventuală șansă de poluare a apelor cu azot!