Data publicării: 16 februarie 2022

Fertilizarea în cantități corecte și în perioade optime este una dintre principalele condiții ale obținerii unor producții cât mai mari, cu costuri optime. În acest scop, este necesară întocmirea unui plan de fertilizare. Documentul este obligatoriu pentru orice exploatație agricolă, conform Programului de Acțiune (PA). La rândul său, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA) a emis și un ghid referitor la modul în care se întocmește acest plan. Ghidul integral îl puteți consulta aici. În continuare vom sublinia doar câteva idei principale.

Planul trebuie încheiat pe baza realității din teren

Pentru întocmirea planului de fertilizare, trebuie ținut cont de următoarele aspecte: în primul rând, cantitatea maximă de azot din surse chimice care poate fi aplicată anual pe teren este, pe terenurile arabile cu o pantă de cel mult 12%, de 150 kg. N s.a./ha la culturile de porumb, 120 la grâu și rapiță și 100 la alte culturi. Dacă terenul este mai înclinat de 12%, atunci cantitățile scad la 120 kg. s.a. pentru porumb și, respectiv 90 și 80 kg. pentru celelalte culturi.

În vii și livezi, precum și la alte culturi, cantitatea de azot provenit din îngrășăminte chimice este de 100 kg. s.a./ha și 80 kg. pe pășuni. Aceste cantități se pot aplica fără efectuarea unui studiu agrochimic. Ele trebuie menționate ân planul de fertilizare în varianta simplificată, așa cum este prezentat în Anexa 1 a PA.

În ceea ce privește îngrășămintele organice, cantitatea maximă de azot aplicată pe teren nu poate depăși 170 kgs.a./ha/an

În cazul în care se folosește un studiu agrochimic, atunci cantitățile folosite vor fi cele rezultate din analiză, în funcție de cultură, de rezultatele scontate și de aprovizionarea solului cu azot. Nici în acest caz, nu este permisă aplicarea a mai mult de 170 kg azot s.a., provenit din îngrășăminte organice/ha/an.

Mai facem precizarea că pentru terenurile pe care se practică agricultura în sistem irigat, este obligatorie întocmirea studiilor agrochimice.

În cea mai simplă variantă a sa, conform Anexei 1 a PA, planul de fertilizare trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații: terenul pe care se aplică fertilizanții (cu toate datele care să permită identificarea exactă a parcelei, solei, etc.), suprafața, cultura și cantitatea de azot s.a./ha planificată pentru aplicare. Urmează apoi fertilizanții aplicați, cu data aplicării, cantitatea aplicată/ha, dar și cantitatea de azot s.a./ha aplicată. Fertilizanții se evidențiază separat, pe categorii, respectiv organici și chimici. Pe ultima coloană se înscrie totalul cantității de azot s.a/ha aplicată.

În concluzie, prin planul de fertilizare se realizează următoarele obiective:

  • calculul anual al necesarului de elemente nutritive;
  • calculul cantităţii de îngrăşăminte organice existente sau posibil de produs;
  • furnizarea informaţiilor necesare pentru alcătuirea planului de fertilizare pentru anul agricol următor.

Ceea ce este și mai important de precizat este că un plan corect de fertilizare asigură, în primul rând, prevenirea poluării apelor cu azotul folosit necorespunzător!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: