Ministerul Apelor și Pădurilor
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți

Însilozarea lucernei – măsuri pentru evitarea poluării

Data publicării: 17 mai 2019

Luna mai este, în condiții normale și luna în care se recoltează prima coasă la lucernă. Această plantă din familia leguminoaselor reprezintă un furaj deosebit de valoros, bogat în substanțe hrănitoare. În condițiile în care în acest sezon este posibil pășunatul, lucerna mai poate fi însilozată și păstrată peste iarnă.

Însilozarea lucernei – măsuri pentru evitarea poluării

Însilozarea incorectă generează poluare cu azot!

În stare verde, lucerna are un conținut în proteină digestibilă de cca. 37,5 g/kg, cu o consumabilitate de 98%, ceea ce o situează în vârful topului furajelor. Cu toate acestea, lucerna face parte dintre furajele greu însilozabile. Pentru reușita acestui proces, astfel încât să avem un nutreț de calitate în timpul iernii, trebuie respectate un set de reguli.

În timpul proceselor de fermentaţie din timpul însilozării, în cazul lucernei proteina este transformată în azot neasimilabil, în proporţii cuprinse între 44 şi 87 %. Acest azot este transportat în bună parte în pânza freatică sau în apele din apropiere, în cazul în care peste siloz plouă sau zeama rezultată se infiltrează în sol. Așadar, o primă măsură este de a amplasa silozul pe o suprafață impermeabilă și eventualele scurgeri să fie captate. De asemenea, silozul trebuie să fie acoperit!

Ferme familiale din Mureș practică cu succes însilozarea lucernei, fără amestecuri cu alte plante furajere sau cu aditivi, şi chiar fără a toca masa verde. Procedeul constă în amenajarea unor silozuri de suprafaţă cu ajutorul unor panouri confecţionate din fier beton de 6 sau 8 mm, înalte de 2-2.5 m, montate sub formă circulară, cu diametre cuprinse între 3 şi 6 m şi care pot înmagazina 15-30 tone masă verde pentru siloz. Lucerna, după o prealabilă ofilire timp de cinci-şase ore, este introdusă într-o astfel de amenajare căptuşită în interior cu folie rezistentă, de culoare neagră. Umplerea se face prin partea superioară şi, pe măsură ce conţinutul interior se înalţă, se uniformizează cu furca şi se calcă cu piciorul.

În final, în partea de sus se lasă un spaţiu gol, de aproximativ 25-50 cm înălţime, în care, peste o altă folie, se toarnă apa care va presa lucerna însilozată. Așa se realizează tasarea în scopul asigurării condiţiilor favorabile fermentaţiei lactice şi, totodată, se menţine o perfectă etanşeizare.

După ce perioada de fermentaţie a expirat, apa se elimină cu ajutorul unui furtun şi se recurge la extragerea porţionată a silozului, pentru a se administra animalelor.

Lucerna însilozată după această metodă îşi păstrează, în bună parte, calităţile.

Desigur că, în fermele mai tehnologizate se poate aplica și metoda însămânțării silozului cu culturi lactice sau alte metode, mai complicate.

În concluzie, lucerna este un furaj prețios, dar la însilozarea ei trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica poluarea cu azot a apelor din zonă!

Recomandările editorilor pe aceeași temă:

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim, împreună cu partenerii noștri, tehnologii precum cookies sau profilare și prelucrare automată a datelor, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") și Regulamentului (UE) 2016/679 ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookie-uri.

Setări avansate
setări cookies