Data publicării: 5 iulie 2022

Pentru că ne aflăm în plin sezon de recoltare a culturilor de toamnă, vom relua câteva principii enunțate în Codul de bune practici agricole (CBPA) referitoare la îngrășămintele verzi și la culturile de acoperire.

Leguminoasele, dar și rapița sau muștarul sunt excelente îngrășăminte!

După recoltarea cerealelor de toamnă și a rapiței, terenurile agricole rămân descoperite. Acest fapt are numeroase consecințe negative. În lunile fierbinți de vară solul este expus eroziunii, sub acțiunea razelor solare, asociate cu vântul și uscăciunea. La acestea se adaugă pierderea rezervei de apă din sol, care în cazul terenurilor neacoperite este accelerată.

Este la îndemâna fermierilor să oprească aceste fenomene nedorite, care conduc la scăderea calității solurilor. Prima operațiune care se poate face este ca după recoltare să fie conservată miriștea. Astfel, resturile culturii se vor descompune lent, pe loc, restituind terenului o parte din substanțele hrănitoare absorbite în timpul procesului de vegetație.

Dar mult mai eficient de atât este însămânțarea culturilor de acoperire (de protecție sau cover-crops) și a îngrășămintelor verzi.

Îngrăşămintele verzi sunt constituite din anumite plante care se cultivă în scopul încorporării lor în sol odată cu lucrările de bază. Plantele folosite ca îngrăşământ verde trebuie să producă o masă vegetală cât mai bogată, într-un timp cât mai scurt şi să nu fie pretenţioase faţă de sol. Plantele utilizate în acest scop sunt în majoritate leguminoase (lupin, mazăre, măzăriche, sulfină, etc.), însă pot fi folosite şi alte plante, ca de exemplu secara, floarea soarelui, rapiţa, muştarul şi altele. Aceste plante pot fi utilizate singure sau în amestec de mai multe specii, pentru a produce un îngrăşământ mai complex. O modalitate eficientă de obţinere şi utilizare a acestora o constituie practicarea culturilor ascunse. Efectele acestui tip de îngrăşământ se apropie foarte mult de acel al gunoiului animalier, având acţiune favorabilă asupra activităţii florei şi faunei solului, pe o perioadă de timp de 2-3 ani şi în plus, ameliorând proprietăţile fizico-chimice ale solului.

După modul obţinerii lor, îngrăşămintele verzi pot fi: îngrăşăminte verzi în cultură pură, când constituie cultura de bază şi ocupă terenul întreaga perioadă de vegetaţie; îngrăşăminte verzi constituite într-o cultură intermediară (cultură ascunsă, cultură în mirişte şi cultură de toamnă); îngrăşăminte verzi sub formă de masă cosită (ca mulci vegetal).

Marele avantaj al acestui tip de îngrășăminte este acela că aduc în sol azotul atmosferic (circa 100 kg N/ha) și nu produc nici un fel de poluare!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: