Data publicării: 26 ianuarie 2022

Înfrățirea grâului, a cerealelor în general, reprezintă de ceva vreme subiectul unor discuții contradictorii între oamenii de știință, ca și între agricultori. Unii dintre ei preferă să nu se bazeze deloc pe înfrățire și să semene de la început cantitatea de sămânță care să asigure numărul de plante dorit/hectar. La extrema cealaltă, alți fermieri seamănă chiar mai puțin de 50% din semințele corespunzătoare numărului de plante/hectar, mizând pe înfrățire.

Azotul stimulează înfrățirea

Înfrățirea este procesul prin care din nodurile formate pe tânăra plantă, după răsărire, apar lăstari noi. În funcție de câți lăstari generează fiecare plantă (capacitatea de înfrățire) dintr-o singură sămânță pot rezulta două sau chiar trei plante. Iarăși, discuțiile între cercetători sunt aprinse, unii dintre ei susținând că spicele și semințele rezultate din lăstari sunt mai puține și de calitate mai proastă decât cele rezultate din planta principală. Pentru agronomi, lucrurile stau mai simplu: ceea ce rezultă în urma înfrățirii generează un binevenit spor de recoltă.

Capacitatea de înfrăţire a grâului de toamnă trebuie totuşi privită în corelaţie strânsă cu climatele în care se cultivă. Pentru climatul continental, cu ierni lungi şi aspre, înfrăţirea are importanţă deosebită pentru iernarea plantelor. Plantele înfrăţite din toamnă sunt mai bine înrădăcinate şi cu mai multe substanţe de rezervă în nodurile de înfrăţire, fapt ce le asigură o mai mare rezistenţă la factorii nefavorabili din acest anotimp.

Prin înfrăţire, plantele pot compensa unele goluri care s-ar forma în lanuri, asigurându-se astfel o densitate corespunzătoare de spice recoltabile.

Îngrăşămintele azotate administrate în timpul iernii peste plantele de grâu de toamnă asigură formarea unui număr mai mare de tulpini, deci a unui număr mai mare de spice. Rezistenţa grâului de toamnă la temperaturile scăzute din timpul iernii este cu atât mai mare cu cât la intrarea în iarnă plantele conţin o cantitate mai mare de zaharuri şi substanţe proteice şi o cantitate mai mică de apă. În acest context, modificarea Programului de Acțiune (PA), astfel încât să fie admisă aplicarea de fertilizanți chimici în perioada iernii, în limita a 50 kg azot substanță activă și doar în condiții meteo favorabile, trebuie privită ca o nouă unealtă de creștere a producției pusă la îndemâna fermierilor!

În concluzie, înfrățirea generează în mod evident creșteri de producție. La rândul ei, înfrățirea este stimulată de aplicarea de azot, toamna târziu și în ferestrele iernii. Dar aplicarea fertilizanților trebuie făcută doar cu respectarea normelor prevăzute în PA, atât în ceea ce privește cantitățile, cât și tehnologiile! Doar astfel poate fi evitată poluarea apelor din zonă!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: