Practicile agricole tradiționale reprezintă, de foarte multe ori, o sursă de cunoștințe prețioase, testate de mai multe generații și cu rezultate bune. Totuși, acest lucru nu este valabil întotdeauna. Unele practici tradiționale – puține, ce-i drept – se dovedesc a fi mai degrabă dăunătoare, dacă e să punem în balanță beneficiile și pagubele. Una dintre aceste practici o reprezintă incendierea miriștilor.
Practica a demonstrat cât de periculos este!
În vechime, după recoltare, cea mai eficientă cale de curățare a miriștilor era considerată incendierea lor. În acest fel erau distruse atât resturile vegetale rămase pe loc, cât și semințele buruienilor și larvele sau ouăle unei mari părți a insectelor parazite. Din punctul de vedere al agricultorilor neștiutori era cât se poate de bine.
Dar la vremea respectivă erau neglijate o seamă de aspecte, pe atunci necunoscute. În primul rând, nimeni nu se gândea că resturile vegetale care erau arse reprezentau materie organică care îmbogățește solul. Și nici că solul este un organism viu, de fapt un ecosistem. Fertilitatea acestuia este dată inclusiv de bacteriile, râmele și alte insecte care trăiesc în el și care sunt distruse de foc. Iar odată cu distrugerea acestui strat viu, apare eroziunea solului. Așa se face că după secole de incendieri anuale ale miriștilor, acum pe zone destul de întinse din sudul țării (peste 100.000 de hectare, spun unii specialiști) a început să se manifeste deșertificarea. Pământul arabil se transformă în nisip, pe care nu mai crește aproape nimic!
La aceste pericole, subtile și vizibile în timp, se adaugă primejdia concretă, palpabilă, a incendierii gospodăriilor, culturilor, pădurilor învecinate. Lucru care se întâmplă an de an. Până acum, doar anul acesta au ars într-un sat din Mehedinți 18 gospodării, din cauza unei miriști aprinse.
Această practică este ilegală nu pentru că ar displace cuiva, ci pentru că este foarte periculoasă, așa cum am arătat. A stăpâni un incendiu de miriște este o chestiune de noroc, nu de organizare, nu de știință. Orice pală de vânt poate transforma arderea lentă și potolită într-o vâlvătaie de necontrolat. Practica a demonstrat-o!