Ministerul Apelor și Pădurilor
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți

Încărcarea cu azotați a suprafețelor folosite la pășunat (II)

Data publicării: 10 aprilie 2019

Așa cum spuneam în editorialul precedent, în cazul pășunilor, spre deosebire de fânețe și alte suprafețe cultivate cu furaje, cantitățile de nutrienți care se pierd sunt mult mai mici pentru că o parte destul de însemnată din substanța organică și nutrienții minerali sunt readuse în circuit.

Încărcarea cu azotați a suprafețelor folosite la pășunat (II)

Stabilirea dozei de îngrășăminte necesare

Codul de bune practici agricole recomandă ca, la stabilirea necesarului de îngrășăminte pentru pășuni să se țină cont de două categorii de factori. Prima dintre acestea este legată de cantitățile disponibile. În acest sens este important de știut că dejecțiile solide și lichide (urina) sunt, de cele mai multe ori, dispuse pe suprafețe mici pe care există o concentrație locală foarte mare de nutrienți, de regulă acolo unde se realizează înnoptarea și/sau adăparea animalelor. În aceste zone concentrațiile de substanțe, provenite doar din balegă, ajung la: azot până la 800 kg/ha, fosfor la 250 – 500 kg/ha, iar cele de potasiu la 250 – 400 kg/ha. La ele se adăugă alte 300-450 kg azot/ha, 25 - 50 kg fosfor/ha și 700 – 800 kg potasiu/ha provenite din urină. Aceste cantități, sub efectul proceselor naturale, sunt în mare parte transformate în substanțe ce se volatilizează în atmosferă, în timp ce altele sunt transportate în apele din împrejurimi. De aceea este foarte important ca fiecare gospodar sau fermier să fie capabil să gestioneze situația, în funcție de condițiile concrete, pentru a evita poluarea.

Vremea călduroasă accelerează descompunerea bălegarului, în timp ce vremea rece și umedă întârzie acest proces. Vremea ploioasă determină spălarea elementelor solubile, mai ales azotul, conducând în multe cazuri la poluare.

În cazul urinei, vremea călduroasă duce la intesificarea volatilizării ureei și amoniacului, în timp ce vremea ploioasă conduce la spălarea acestora, cu efecte negative asupra corpurilor de apă din zonă!

A doua categorie de factori de care trebuie să se țină seama la stabilirea necesarului de îngrășăminte se referă la tipul covorului vegetal și necesarul său de substanțe nutritive și la capacitatea solului de descompunere a materiei organice care se aplică suplimentar.

În concluzie, cea mai bună soluție este aplicarea îngrășămintelor în urma unor studii agrochimice periodice efectuate pentru terenurile in cauză, pentru a nu ajunge în situația de a polua apele din vecinătatea pășunilor!

Recomandările editorilor pe aceeași temă:

 

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim, împreună cu partenerii noștri, tehnologii precum cookies sau profilare și prelucrare automată a datelor, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") și Regulamentului (UE) 2016/679 ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookie-uri.

Setări avansate
setări cookies