Suprafețele folosite pentru pășunatul animalelor prezintă mai multe aspecte specifice în ceea ce privește necesarul de nutrienți. Pe de o parte au nevoie de fertilizare pentru a asigura dezvoltarea unui nutreț de calitate, iar, pe de altă parte, sunt fertilizate în mod natural cu bălegar și urină de la animalele aflate la păscut.
Câți nutrienți lasă în urmă animalele aflate la pășunat?
Pentru a se putea aplica o fertilizare rațională, fără a se ajunge la poluarea apelor subterane sau de suprafață, este necesar să se cunoască, cât mai precis posibil, ce cantități de azot și alți nutrienți au ajuns pe respectivele pășuni în mod direct, de la animale. Și în acest caz Codul de bune practici agricole oferă soluția cea mai la îndemână pentru a putea face calculele necesare. Conform codului, cantitatea de dejecții variază foarte mult, în funcție de modul cum este condus pășunatul, adică cu perioada de menținere a animalelor pe pășune (dacă animalele sunt ținute doar ziua pe pășune sau rămân și pe timpul nopții, dacă se practică un pășunat rotațional), de tipul animalelor (lapte, carne, mixt) etc. Cantitatea de nutrienți restituită solului variază, mai ales în funcție de cantitatea de precipitații, de temperaturi și, foarte important, de panta terenului. În tabelul următor, preluat din Cod, se găsesc câteva date referitoare la cantitatea medie de bălegar și nutriențiprodusă de un animal, pe pășune, pe parcursul unui an:
|
Conducerea pășunatului |
Cantitatea de dejecții(kg SU*/ha) |
Restituirea prin balegă (kg/ha) |
Repartiția după pantă(%) |
||||
|
Azot |
Fosfor |
Potasiu |
0 – 25 |
25 – 35 |
40 – 65 |
||
|
Ziua pe pășune și noaptea la grajd |
159 |
2,62 |
0,89 |
1,75 |
60 |
29 |
11 |
|
Ziua și noaptea pe pășune |
339 |
5,59 |
1,90 |
3,73 |
68 |
22 |
10 |
Utilizarea nutrienților este mai mare la vacile de lapte productive și mai mică la tineret și la oi. Din nutrienții ingerați, vacile de lapte pot excreta 70 – 80% azot, fosfor și calciu și 80 – 90% potasiu, magneziu și alți constituenți minerali ai furajelor. Pentru fertilitatea solului, însă, nu pot fi luate în calcul decât cantitățile aflate într-o formă disponibilă pentru plante.
În concluzie, pentru a evita poluarea apei prin aplicarea unei cantități prea mari de îngrășăminte, dar și pentru asigurarea necesarului de nutrienți, nu este suficient să calculăm doar cantitatea de bălegar produsă. Care sunt factorii ce influențează transformarea acestuia în nutrienți vom arăta în ediția următoare.