Analiza agrochimică a solului este una dintre metodele pe care știința modernă le pune la îndemâna fermierilor. Din păcate, de multe ori, aceștia ignoră foloasele imense pe care acest instrument le aduce. Tocmai pentru a releva importanța analizelor, atât Programul de Acțiune (PA), cât și Codul de bune practici agricole (CBPA), vorbesc despre ele.
Producții maxime cu cheltuieli minime
PA statuează clar că mijlocul prin care se determină necesarul de îngrășăminte al unei anumite suprafețe îl reprezintă studiul agrochimic. În absența acestuia se folosesc cantitățile prevăzute în PA. Dar mijlocul științific și exact îl reprezintă analiza solului. De altfel, pentru exploataţiile care practică agricultura în sistem irigat este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiilor agrochimice. Așadar, în această situație, studiul devine imperativ!
Și terenurile folosite ca fânețe sau pășuni sunt supuse unor prevederi diferite, în funcție de existența sau nu a studiilor agrochimice. Articolul 16 din PA, referitor la aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice cu azot pe pajişti permanente (păşuni şi fâneţe) precizează:
(1) Aplicarea îngrăşămintelor organice pe pajişti permanente (păşuni şi fâneţe) se supune condiţiei de a nu se depăşi doza de 170 Kg N ha/an şi de a nu se aplica în perioadele de interdicţie.
(2) Exploataţiile care nu deţin studii agrochimice vor aplica maximum 80 Kg N substanţă activă/ha/an din îngrăşăminte chimice.
(3) Exploataţiile care urmează un plan de fertilizare bazat pe studii agrochimice, pot aplica cantităţi de îngrăşăminte în acord cu recomandările rezultate din studiile agrochimice, dar nu mai mult de 170 kg N/ha/an îngrăşăminte organice.
Dincolo de aceste obligații rezultate din prevederile legale, trebuie să subliniem și alte avantaje ale studiilor agrochimice. Acestea furnizează o imagine exactă a structurii chimice a solului, ajutând fermierii să compenseze acolo unde este nevoie, dar și să evite folosirea unor fertilizanți sau amendamente, acolo unde acestea nu sunt necesare. Acest lucru se traduce prin economii la nivelul fermei, dar și prin reducerea șanselor de poluare accidentală. Adică producții maxime cu cheltuieli minime.
În concluzie, o agricultură modernă nu se poate concepe fără studii agrochimice!