Data publicării: 18 mai 2020

Deși solurile nisipoase sunt mai puțin fertile decât alte categorii de soluri, dacă sunt bine lucrate, pot ajuta la obținerea de producții foarte bune. Principala lor lipsă o reprezintă capacitatea redusă de reținere a apei. În condițiile în care seceta a devenit, în ultimii ani, mai degrabă o regulă decât o excepție, fermierii trebuie să învețe cum să compenseze această lipsă.

Îngrășămintele naturale măresc capacitatea de retenție a apei în sol

Cea mai la îndemână soluție pentru a mări capacitatea de retenție a apei de către solurile nisipoase este fertilizarea lor cu îngrășăminte naturale. Conform mai multor studii, utilizarea compostului sau a mraniței pentru fertilizare conduce la o creștere semnificativă a capacității solului de a reține apa.

Fertilizarea de bază a terenului, înainte de semănat, fie că se face în toamnă, fie în primăvară, trebuie să fie urmată de o înglobare a îngrășământului la o adâncime de circa 30 cm în sol.

Compostul sau mranița trebuie să fie foarte bine fermentate. În caz contrar, pot conține unele semințe de buruieni care ulterior să invadeze cultura.

În grădină, mranița sau compostul pot fi aplicate și ca mulci. În acest fel se rezolvă mai multe probleme dintr-o dată. Pe de o parte se asigură reținerea apei în sol, prin reducerea evaporării, iar pe de alta se împiedică apariția buruienilor.

Un alt avantaj este reprezentat de costurile reduse ale îngrășământului, care, de multe ori, provine din gospodăria proprie.

Utilizarea gunoiului de grajd ca îngrășământ pentru soluri nisipoase are avantaje și pe termen lung, conducând treptat la schimbarea texturii acestora.

Există însă și unele precauții ce trebuie luate. Prima dintre ele este aceea de a monitoriza salinitatea solului și, dacă este cazul, să se intervină pentru corectarea acesteia.

Un alt risc, care trebuie monitorizat cu toată seriozitatea, este acela al poluării cu azot a apelor freatice. Deși compostul și/sau mranița sunt caracterizate tocmai de eliberarea treptată și lentă a azotului, în perioadele cu ploi în exces se poate produce o poluare a apelor din pânza freatică. Pentru a evita acest lucru, cantitățile de îngrășăminte aplicate nu trebuie să depășească doza maximă de 170 kg azot substanță activă la hectar, stabilită de Codul de Bune Practici Agricole, iar aplicarea se va face doar în perioadele permise! Reamintim că în cazul gunoiului de grajd complet fermentat (mraniță), concentrația de azot este în jurul valorii de 1%, ceea ce face ca pe terenurile agricole să poată fi împrăștiată o cantitate de maxim 17 tone la hectar!

Astfel se pot realiza mai multe lucruri dintr-o dată: îmbunătățirea calității solului, protejarea resursei de apă, debarasarea de gunoiul de grajd și obținerea unor recolte bogate și curate. Și nu în ultimul rând, o mai mare eficiență a câștigurilor fermierilor!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: