Și livezile, ca orice alte culturi, au nevoie de fertilizare pentru a genera recolte frumoase, bogate și de calitate. Numai că, adesesa, o cantitate prea mare de nutrienți nu face altceva decât să polueze apele din pânza freatică și cele de suprafață, dar fără efecte majore asupra producției. Secretul constă în a furniza pomilor nutrienții care trebuie, atunci când trebuie.
Lipsa azotului nu presupune neapărat fertilizarea
Observarea vizuală a stării pomilor – culoarea și mărimea frunzelor, formarea florilor, creșterea lăstarilor – dă, pentru cunoscători, informații precise asupra aprovizionării cu nutrienți. Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește azotul și oligoelementele. Pentru celelalte substanțe hrănitoare, adesea se mai impune și necesitatea unei analize a solului.
Există unele situații în care este necesară o cantitate sporită de azot:
- în cazul unei densități mari de rod
- în cazul creșterii slabe a mlădițelor
- atunci când culoarea frunzelor se modifică, din verde închis în verde deschis și chiar galben
Totuși, lipsa de azot în cazul pomilor nu înseamnă neapărat că este necesară fertilizarea. Este posibil ca în sol să existe o cantitate suficientă din acest nutrient, dar să fie inaccesibilă pomilor. O fertilizare suplimentară ar ajuta prea puțin, în schimb ar reprezenta un risc major de poluare a pânzei freatice. Înainte de a trece la aplicarea de azot trebuie ținut cont de următoarele aspecte:
- prășitul mărește disponibilitatea de azot
- în caz de secetă, irigarea este mai eficientă decât fertilizarea
- chiar pe terenuri cu conținut ridicat de azot poate apărea o deficiență temporară de aprovizionare atunci când umiditatea e ridicată iar temperatura solului este scăzută.
În concluzie, fertilizarea livezilor în acestă perioadă nu trebuie să se facă la întâmplare, ci doar atunci când este absolut necesară. Altfel nu reprezintă decât o poluare iresponsabilă a apei din zonă!