
Efluenții din instalațiile de însilozare a furajelor verzi sunt foarte bogați în substanțe organice ușor biodegradabile, în special compuși ai azotului, care au un potențial foarte mare de poluare. „Dacă asemenea efluenți ajung în ape de suprafață pot provoca grave dezechilibre în ecosistemele acvatice prin eutrofizare și moartea peștilor”, avertizează în mod expres Codul de Bune Practici Agricole (CBPA).
Tocmai de aceea Codul stabilește și norme speciale pentru colectarea și managementul acestora.
Efluenții pot suplini 15% din hrana porcilor
Pe de altă parte, CBPA atrage atenția asupra faptului că nutrienții conținuți de efluenții din silozuri sunt foarte valoroși. Ei pot suplimenta până la 15% din necesarul de hrană al porcilor pentru îngrășat. Așadar, pe lângă evitarea poluării, iată încă un motiv serios pentru colectarea lor, căci 15% economie la cheltuielile pentru hrana grăsunilor înseamnă ceva pentru buzunarul oricărui gospodar!
De asemenea, pot fi folosiți și pentru fertilizarea culturilor.
Pentru a lua măsurile care se impun spre a evita poluarea, trebuie știut că cea mai mare parte din cantitatea de efluenți de siloz se produce în primele două zile de la depozitare. Accidentele de poluare se pot produce dacă silozurile sau fosele de depozitare sunt prost construite sau prost impermeabilizate.
Protecția împotriva poluării începe chiar de la uscarea furajelor. Conținutul de substanță uscată al furajelor ce se însilozează trebuie să fie de peste 25%. De exemplu, o tonă de furaje cu un conținut de substanță uscată de 18% produce 150 litri efluenți, față de numai 25 litri, cât produce aceeași cantitate, dar care are 25% substanță uscată. Pentru a asigura absorbția efluenților, baza silozului se căptușește cu un strat de paie. Silozul trebuie să fie acoperit, pentru a opri pătrunderea apei din precipitații. Podeaua silozului trebuie să fie impermeabilizată și să aibă o pantă ușoară, de circa 2%. Astfel scurgerile pot fi conduse și captate în bazine subterane, de capacitate suficientă, rezistente la coroziunea acidă.
Pentru silozurile cu capacitatea mai mică de 1.500 m.c., capacitatea bazinului trebuie să fie de trei metri cubi pentru fiecare 150 m.c. ai silozului. Pentru cele de peste 1.500 m.c., la cei 30 m.c. capacitatea bazinului se adaugă câte un metru cub pentru fiecare 150 m.c. ai silozului.
Atât silozul, cât și bazinul trebuie să se afle la o distanță minimă de 10 metri față de cursurile de apă!
De asemenea, CBPA recomandă ca înainte de fiecare însilozare să se facă lucrări de întreținere care să asigure etanșeitatea silozului și a bazinului!
Doar respectând aceste măsuri, putem fi siguri că nu vom provoca poluarea apelor din jurul locului unde depozităm furajele!