
Așa precum am arătat de curând, Comisia Europeană a hotărât să treacă la fapte și să implementeze rapid planurile pentru reconstrucția ecologică a Europei până în anul 2050. Desigur că aceste acțiuni au un efect însemnat și asupra activităților agricole. Pe lângă reducerea cu minimum 50% a consumului și riscului legat de pesticide, până în 2030, apar și o mulțime de alte implicații, dintre care unele de ordin economic. Despre necesitatea acestora și despre cum vede Comisia rezolvate eventualele probleme vom vorbi în cele ce urmează.
Degradarea solului ne costă 50 miliarde euro anual
Refacerea este un proces menit să sprijine reabilitarea ecosistemelor degradate, deteriorate sau distruse și să readucă natura și biodiversitatea peste tot, de la terenurile agricole și forestiere la mediul marin și spațiile urbane. Ecosistemele sănătoase sunt mai rezistente la efectele schimbărilor climatice, contribuind, de asemenea, la adaptarea la schimbările climatice, îmbunătățind conectivitatea cu alte ecosisteme și conducând la o creștere a populațiilor de specii care trăiesc în aceste ecosisteme. „Refacerea naturii nu implică oprirea activității economice în ecosistemele refăcute, ci se referă în primul rând la a trăi și a desfășura activități economice împreună cu natura și într-un mod mai respectuos față de aceasta”, se subliniază în documentele Comisiei.
Evaluarea cuprinzătoare a impactului economic arată că ecosistemele mai sănătoase și mai bogate în biodiversitate au o capacitate semnificativ mai mare de a aduce beneficii în materie de atenuare a schimbărilor climatice, prevenire a dezastrelor, calitate a apei, aer curat, soluri mai sănătoase și bunăstare generală.
În ansamblu, evaluarea impactului indică faptul că fiecare euro cheltuit pentru refacerea naturii oferă un randament al investițiilor cuprins între 8 EUR și 38 EUR, în funcție de ecosistem, care rezultă din beneficiile aduse de numeroasele servicii oferite de ecosistemele sănătoase.
Costul economic al degradării naturii este extrem de ridicat: degradarea solului în UE comportă, de exemplu, costuri de peste 50 de miliarde EUR pe an. Pentru a da un alt exemplu, beneficiile pentru sănătate, reziliență economică și recreere generate de refacerea turbăriilor, a mlaștinilor, a pădurilor, a landelor și a tufărișurilor, a pajiștilor, a râurilor, a lacurilor și a habitatelor aluvionare, precum și a zonelor umede costiere sunt estimate la peste 1.800 de miliarde EUR, costurile fiind în jur de 154 de miliarde EUR.