Data publicării: 24 februarie 2021

În data de 24 februarie, în tradiția populară este sărbătorit Dragobetele, echivalentul românesc al zilei Sfântului Valentin.

În unele zone, această sărbătoare românească a iubirii este marcată în alte zile, cuprinse între 28 februarie şi 25 martie, iar Dragobetele se mai numește, în funcție de regiune, „Cap de primăvară”, „Drăgostițele”, „Năvalnicul” sau „Logodna”.

Tradiții și credințe populare de Dragobete

În tradiția românească, Dragobetele marchează începutul primăverii. Data de 24 februarie nu a fost întâmplător aleasă, ea marcând începutul anului agricol. Este momentul în care întreaga natură renaște, păsările îşi caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvie şi iubirea.

Divinitate mitologică asemănătoare lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) și Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut și sub numele de Dragomir, este considerat, în credința populară românească, fiul Babei Dochia. Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu pețitor şi ca un naș ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor românii au transformat Dragobetele. Acum acesta este considerat „zânul dragostei”, zeitate ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților.

Credințele populare referitoare la această sărbătoare sunt multe. Astfel, în popor se spunea că cei care participă la Dragobete vor fi feriți de boli și mai ales de febră și că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat.

De ziua Dragobetelui gospodarii trebuie să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar și de păsările cerului. În această zi nu se sacrifică animale pentru că astfel s-ar strica rostul împerecherilor.