Ministerul Apelor și Pădurilor
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți

Documentele de evidență obligatorii ale fermei

Data publicării: 2 octombrie 2019

Fiecare fermier trebuie să țină, la zi, o serie de documente în care să consemneze date referitoare la fermă, la lucrările și tratamentele aplicate, la suprafețele cultivate și la efectivele de animale deținute. O astfel de prevedere este firească și necesară, în primul rând agricultorului, pentru managementul fermei și, în al doilea rând, organelor de control.

Documentele de evidență obligatorii ale fermei

Toate informațiile necesare sunt disponibile

Conform prevederilor Codului de Bune Practici Agricole, aceste documente trebuie păstrate cel puțin cinci ani de la ultima înregistrare în ele. Neprezentarea lor poate fi un motiv de penalizare a fermierilor, cu plata diminuată sau chiar cu sistarea totală a plății subvențiilor.

Întocmirea documentelor de evidență nu este una complicată și nu trebuie să sperie pe nimeni. În primul rând trebuie să fie specificată suprafața fermei. Apoi, pentru fiecare teren trebuie consemnată cantitatea și tipul oricărui îngrășământ chimic aplicat, cu evidențierea cantității de azot conținute, precum și data aplicării. Pentru îngrășămintele organice se precizează tipul acestora (compost, gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecții lichide, dejecții semilichide păstoase, îngrășăminte organice lichide, nămol de canalizare) și specia de animale de la care provine.

În documente se mai consemnează culturile înființate, cu data înființării și cea a recoltării, precum și șeptelul fermei, pe specii și categorii de producție, identificarea și înregistrarea acestuia, registrele de evidență a efectivelor, precum și perioada de timp în care animalele sunt menținute în fermă.

Puțin mai laborioasă ar putea părea calcularea și consemnarea cantităților de îngrășăminte organice aplicate, respectiv a cantității de azot substanță activă pe care acestea o conțin, la nivelul exploatației. Tabelele 7.2 și 7.3 din CBPA, însă fac ca acest calcul să devină la îndemâna oricărui fermier!

În ceea ce privește standardele privind cantitățile maxime de îngrășăminte care pot fi aplicate, acestea sunt specificate în tabelele 7.4 și 7.5 din Cod, iar înscrierea lor în registru se face pentru a permite o comparație rapidă și permanentă între ceea ce este permis și ceea ce s-a aplicat.

În fine, mai trebuie consemnate capacitățile de stocare pentru dejecțiile animale (la nivelul fermei și/sau pe platforme de gunoi comunale, depozite permanente/nepermanente) folosite de fermier, care trebuie să fie în concordanță cu cerințele minime impuse de perioadele de interdicție în aplicare. Legat de acest aspect, mai trebuie ținută și evidența cantităților oricărui tip de îngrășământ de origine animală, indiferent de natura acestuia (gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecții lichide, dejecții semifluide păstoase, îngrășăminte organice lichide, nămol de canalizare) exportat/importat din/în fermă, data efectuării exportului/importului precum și numele și adresa destinatarului/furnizorului.

Recomandările editorilor pe aceeași temă:

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim, împreună cu partenerii noștri, tehnologii precum cookies sau profilare și prelucrare automată a datelor, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") și Regulamentului (UE) 2016/679 ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookie-uri.

Setări avansate
setări cookies