Ca orice activitate care presupune intervenții asupra cadrului natural, și exploatațiile agricole trebuie să aibă o serie de evidențe care să permită o monitorizare a efectelor. În acest sens, Programul de Acțiune (PA) instituie obligativitatea întocmirii și ținerii la zi a unor documente de evidență ale exploatațiilor agricole.
Evidențele induc un plus de responsabilitate
Articolul 17 al PA nu stabilește o formă anume în care trebuie să fie întocmite documentele. Ceea ce este important este ca ele să fie alcătuite în așa fel încât să permită autorităților de inspecție și control să constate anumite aspecte referitoare la fermă.
În primul rând trebuie arătată suprafața fermei. Apoi, trebuie să existe un plan de fertilizare pentru fiecare parcelă, în care să se evidențieze tipul şi cantitatea oricărui îngrăşământ chimic aplicat pe teren, cantitatea de azot conţinută şi data aplicării; tipul şi cantitatea oricărui îngrăşământ organic aplicat pe teren (alta decât cea lăsată de animale prin pășunat) şi data aplicării. Pentru îngrăşămintele organice aplicate, altele decât cele lăsate de animalele însele, se va menţiona tipul acestora (compost, gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecţii lichide, dejecţii semilichide-păstoase, îngrăşământ organic lichid, nămol de epurare etc.) şi specia de animale de la care provine. De asemenea, în planul de fertilizare trebuie să se regăsească și tipul oricărei culturi agricole, data la care a fost semănată şi data recoltării.
Un alt document trebuie să evidențieze şeptelul fermei, pe specii şi categorii de animale, identificarea şi înregistrarea acestuia, registrele de evidenţă a efectivelor, precum şi perioada de timp în care animalele sunt menţinute în fermă (stabulaţie). În funcție de această evidență (și cu ajutorul Tabelului 4 din PA) trebuie calculată presiunea azotului din îngrăşămintele organice de origine animală la nivelul exploataţiei agricole.
Cantitatea şi tipul îngrăşămintelor de origine animală aplicate pe terenul agricol, precum şi a celor livrate/achiziţionate, data livrării/achiziţiei, numele şi adresa destinatarului/furnizorului trebuie să se regăsească și ele în evidențe.
În fine, sistemul de colectare și depozitare a dejecţiilor animale (la nivelul fermei şi/sau pe platforme de gunoi comunale, depozite permanente/nepermanente) corelate cu cerinţele minime impuse de perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor, trebuie să se regăsească și ele în documentele de evidență.
Toate aceste documente se păstrează la nivelul fermei o perioadă de cel puțin trei ani de la înscrierea ultimei mențiuni.
Existența acestor documente îi determină pe fermieri să trateze cu mai multă responsabilitate modul în care gestionează fertilizanții și riscul poluării cu azot a apelor din zona fermei!