Odată cu sfârșitul campaniei de toamnă, iată că în majoritatea fermelor începe o perioadă ceva mai liniștită. Profitând de aceasta, cei care nu au apucat până acum ar trebui să își pună ordine în hârtii. De aceea vă prezentăm o listă a documentelor de evidență care trebuie să existe în orice exploatație agricolă, conform Codului de bune practici agricole (CBPA).
O dovadă a respectării normelor împotriva poluării
Deși de multe ori neplăcută, mai ales pentru oameni de acțiune, așa cum sunt fermierii, întocmirea evidențelor și a altor documente este foarte necesară. Dincolo de utilitatea practică, ea condiționează și obținerea subvențiilor!
În primul rând, documentele trebuie să permită oricărei autorități de control să afle suprafața și amplasamentul exact al fermei, precum și al solelor distincte care o compun. Pentru fiecare suprafață de teren vor fi specificate tipul și cantitatea de îngrășăminte aplicate și data aplicării. Se vor evidenția separat îngrășămintele chimice de cele organice. La îngrășămintele chimice se vor evidenția separat cantitățile de compuși de azot conținute.
În cazul celor organice se va nota felul lor (compost, dejecții lichide, etc) precum și de la ce specie de animale provine.
O altă rubrică este destinată culturilor din fermă. Acestea vor fi enumerate distinct, cu suprafețele ocupate, data semănatului și data recoltării.
De asemenea, în registre trebuie să se regăsească toate animalele care fac sau au făcut parte din șeptelul fermei. Trebuie menționate pe specii și categorii de producție, cu toate datele de înregistrare și de identificare. Se menționează data la care au intrat și data la care au ieșit din evidența fermei.
În tabele separate, a căror formă este arătată în CBPA, se arată presiunea manifestată de îngrășămintele organice la nivelul fermei (tabelul 7.2 și 7.3) și standardele privind cantitățile maxime de îngrășăminte care pot fi aplicate (calculate conform tabelelor 7.4 și 7.5).
În sfârșit, alte două capitole din registru se referă la cantitatea totală și pe tipuri de îngrășăminte de origine animală importate sau exportate din fermă (cuprinzând data importului/exportului și numele și adresa furnizorului/destinatarului) și la capacitățile de stocare ale dejecțiilor animalelor fermei.
Aceste documente trebuie păstrate cel puțin cinci ani de la data întocmirii.
Existența acestor documente, întocmite cu bună credință, poate demonstra că fermierul a făcut tot ceea ce trebuie pentru a nu polua cu azot terenurile pe care le lucrează și, implicit, apele subterane ori de suprafață din vecinătate.