Data publicării: 15 aprilie 2021

Răţişoara sau gărgăriţa porumbului sau, pe numele ei științific, Tanymecus dilaticollis, este unul dintre cele mai negre coșmaruri ale cultivatorilor de porumb din România. Dar asta nu înseamnă că cei care cultivă floarea-soarelui sau alte culturi nu au probleme cu acest cumplit dăunător.

Mazărea și semințele tratate, cele mai eficiente arme!

Deşi porumbul este planta preferată a acestei insecte, totuşi, în țara noastră au fost identificate alte 34 de plante gazdă. Dintre plantele de cultură, Tanymecus dilaticollis se poate hrăni cu grâu, orz, sorg, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, soia, lucernă şi tutun.

Pe lângă plantele de cultură, mai există şi multe specii de buruieni care intră „în meniul” acestei insecte, cea mai importantă fiind pălămida (Cirsium arvense). După porumb, această plantă satisface cel mai bine cerinţele insectei în toate stadiile de dezvoltare, pentru că pălămida are un sistem radicular foarte dezvoltat, asigurând necesarul de hrană pentru larvele care se hrănesc cu rădăcini.

Ceea ce este cel mai deranjant, este că rățișoara este cvasi-imună la marea majoritate a insecticidelor cunoscute și, mai ales, a celor autorizate pentru folosirea în interiorul UE. În aceste condiții, combaterea acestui dăunător care a devenit endemic în mai multe zone agricole ale României se poate face doar respectând cu multă strictețe anumite scheme.

Răţişoara porumbului iernează în sol, la adâncimea de 40-60 cm. În luna martie, odată cu sosirea primăverii şi creşterea temperaturii solului, insectele părăsesc locurile de iernare. Când temperatura din primii centimetri ai solului depăşeşte valoarea de +9°C, insectele apar la suprafaţă. Ceva mai târziu, în zilele călduroase, circulaţia gândacilor la suprafaţa solului este foarte intensă, insectele fiind în căutare de hrană. Până la semănatul porumbului, insectele se hrănesc fie cu buruieni, în special pălămidă, fie le găsim în solele cu cerealele păioase, mai exact grâu. Apoi, după ce porumbul răsare, insectele se concentrează pe această cultură.

În concluzie, pentru a ne apăra de acest teribil dăunător, rămân trei elemente esențiale: în primul rând, trebuie să respectăm veriga tehnologică privind tratamentul seminţei. Este cea mai bună metodă de prevenire şi de combatere a atacului gărgăriţei porumbului!

De asemenea, trebuie să respectăm cât se poate de mult rotaţia culturilor. Una dintre culturile cele mai nefavorabile pentru Tanymecus dilaticollis este mazărea, plantă pe care adulţii nu o consumă, deoarece este repelentă pentru ei. Este unul dintre motivele pentru care această leguminoasă pentru boabe ar trebui să fie reconsiderată în asolamente. În fine, combaterea pălămidei reprezintă încă un instrument în arsenalul împotriva rățișoarei!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: