Data publicării: 28 septembrie 2020

Zilele trecute, unul dintre marii fermieri din Bărăgan publica pe pagina sa de pe un site de socializare nedumerirea sa referitoare la arăturile de toamnă. Continuând ideea domniei-sale, prezentăm câteva argumente pro și contra acestei practici, considerate cândva ca un jalon al agriculturii românești.

Precipitațiile – un factor aleator, dar care face diferența

În contextul schimbărilor climatice, care se manifestă tot mai pregnant, calendarul tradițional al lucrărilor agricole este tot mai des pus sub semnul întrebării. Arăturile de toamnă, care se făceau, de regulă, în cursul lunii octombrie sunt unul dintre aceste repere, acum îndoielnice.

Ca avantaje, arăturile de toamnă contabilizează distrugerea galeriilor pe care rozătoarele și le-au săpat pe sub culturi. Astfel, ele sunt combătute în mare parte. La fel se întâmplă și cu larvele unor dăunători, ascunse în sol. La fel, resturile vegetale aflate la suprafață sunt înglobate adânc, contribuind la creșterea calității solului. Aceste argumente trec, fără nici un semn de îndoială, la rubrica avantaje.

Un alt argument în favoarea arăturii de toamnă este acela că pregătește terenul să absoarbă mai bine apa provenită din precipitații. Acest argument, însă, este discutabil. Până în urmă cu câțiva ani, era un fapt cert că sfârșitul lui octombrie și luna noiembrie aduc precipitații abundente. În ultimul deceniu, însă, acest fapt stă tot mai mult sub semnul întrebării. Tocmai din acest motiv se naște disputa. În cazul în care terenul este arat, dar ploile nu vin, umiditatea din sol se pierde în mod accelerat. În plus, temperaturile mai ridicate decât media climatologică, favorizează evaporarea mai rapidă. Dar dacă ploile vin, germinația, mai ales a culturilor de toamnă, este favorizată! Pe terenurile arate culturile se vor dezvolta mai bine, iar producțiile vor fi mai mari.

Un alt argument împotriva arăturilor de toamnă este legat de eroziunea solului. În lipsa precipitațiilor și în condițiile secetei pedologice, după arătură, pământul rămâne descoperit. Vântul și temperaturile ridicate erodează accentuat stratul de humus de la suprafață. Acest fenomen a fost remarcat de specialiști încă de acum aproape trei decenii, mai ales în Bărăgan și în Oltenia!

În concluzie, decizia de a efectua sau nu arăturile de toamnă este una foarte complicată și ține de experiența, priceperea și, de ce să n-o spunem, intuiția fiecărui fermier.

Cert este că actualele schimbări climatice schimbă din temelii cea mai mare parte a lucrurilor pe care le știam despre agricultură. Dar unul dintre puținele lucruri care rămân constante este acela că poluarea apelor cu azot din surse agricole trebuie eliminată cu orice preț!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: