Floarea-soarelui este una dintre cele mai răspândite culturi din România, alături de grâu, orz, porumb și rapiță. Reamintim că România a fost în ultimii ani unul dintre cei mai importanți producători de floarea-soarelui din UE, situându-se chiar și pe locul al doilea, după Franța.
Floarea-soarelui, o cultură sensibilă la excesul de azot
Floarea soarelui este una din speciile puţin pretenţioase la planta premergătoare, dacă solul este bine aprovizionat cu apă şi dacă nu este infestat de dăunători specifici. În regiunile cu ploi suficiente poate urma după orice plantă de cultură, pe când în regiunile secetoase nu trebuie cultivată după plante cu înrădăcinare adâncă, precum lucernă, sfeclă de zahăr, sorg, iarbă de Sudan. Floarea soarelui nu trebuie să urmeze mai repede de 4 ani după ea sau după specii care au boli comune cu aceasta.
O măsură pentru obţinerea unor recolte mari este utilizarea de sămânţă sănătoasă, de calitate, cu valoare biologică şi culturală ridicată. O sămânţă bună de semănat trebuie să prezinte o puritate fizică de 98-99 %, germinaţia minimă 85%, seminţe decojite (masă), maxim 3%. În plus, trebuie să fie liberă de Plasmopara helianthi Novot., să nu conţină mai mult de 0,2% scleroţi de Sclerotinia sclerotiorum, respectiv să nu prezinte peste 3% seminţe infectate cu Sclerotinia sclerotiorum sau peste 5 % seminţe cu infecţie de Botrytis cinerea.
Având un potenţial productiv ridicat, floarea soarelui consumă cantităţi mari de substanţe nutritive. Pentru fiecare 100kg boabe, floarea soarelui consumă: 6-7 kg azot, 2,5 kg fosfor şi 12-15 kg potasiu. Pe toate tipurile de sol, floarea-soarelui valorifică bine atât îngrăşămintele organice cât şi pe cele chimice. Gunoiul de grajd este bine valorificat, mai ales pe solurile grele şi reci, dar este recomandat şi pe solurile mai uşoare, în doze de maxim 17 t/ha ce se încorporează imediat prin arătura de bază.
Fertilizarea echilibrată cu azot, fosfor şi potasiu asigură o mai bună toleranţă a plantei la pătarea brună şi necrozarea tulpinilor, la pătarea neagră şi la atacul de afide. Atenție: aplicarea unilaterală sau în exces a îngrăşămintelor cu azot, favorizează atacul agenţilor ce produc putrezirea tulpinii şi capitulului, a celor ce provoacă boli foliare sau la rădăcină, cât şi atacul afidelor.
Cantitatea de sămânţă la hectar, variază în funcţie de densitatea culturii, puritate şi germinaţie, variind între 3,5 şi 5 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar între plante pe rând este de 20-25 cm. Adâncimea de semănat este de 5-8 cm.
Subliniem, în încheiere, că floarea-soarelui este o cultură sensibilă la azotul în exces. Ca atare, respectarea dozelor maxime admise duce atât la producții optime, cât și la prevenirea poluării apelor subterane!