Data publicării: 9 noiembrie 2021

Apropierea iernii readuce în atenția fermierilor nevoia asigurării stocurilor de nutreț pentru hrana animalelor pe durata sezonului rece. Pregătirea acestora reprezintă una dintre prioritățile acestei perioade. Pe de altă parte, Programul de Acțiune (PA) atrage atenția asupra riscurilor de poluare cu azot pe care silozurile le implică și prevede norme (pe care le-am prezentat) pentru gestionarea acestora.

Silozurile trebuie prevăzute cu rezervoare de captare a efluenților!

Recoltele bune de porumb pentru siloz obținute anul acesta sunt un motiv de bucurie. La aceasta se adaugă prognoza meteo favorabilă pentru perioada următoare, care îndreptățește speranțele de a le mai completa cu unele recolte târzii de lucernă sau trifoi. Dar păstrarea acestor furaje trebuie făcută cu responsabilitate, astfel încât calitățile nutrețului să fie păstrare corespunzător. Cel puțin două aspecte trebuie avute în vedere. Primul dintre ele se referă la împiedicarea contaminării furajelor cu organisme care să determine o fermentație necorespunzătoare. Rezultatul acesteia poate fi, pe lângă pierderea calității, apariția aflatoxinelor, care compromit calitatea laptelui.

Un alt aspect se referă la apariția efluenților din silozuri, care conțin cantități importante de azot și care pot provoca poluări însemnate ale apelor din zonă.

Referitor la acest ultim aspect, readucem în atenție unele prevederi ale PA:

  • însilozarea furajelor trebuie făcută la un conţinut de materie uscată de peste 25%.
  • baza silozului se căptușește cu un strat de paie pentru absorbţia efluenţilor formaţi
  • silozurile trebuie astfel proiectate şi construite încât să asigure protecţie contra infiltraţiilor de efluenţi. Ele trebuie acoperite pentru a nu pătrunde apă de precipitaţii şi trebuie prevăzute cu o podea impermeabilă, uşor înclinată (pantă recomandată de 2 %) pe care scurgerile de efluent să fie conduse şi stocate într-un bazin subteran de capacitate corespunzătoare, rezistent la coroziune acidă;
  • pentru silozurile cu o capacitate mai mică de 1500 m³, capacitatea minimă a bazinului trebuie să fie de 3 m³ la fiecare 150 m³ din capacitatea silozului. În perioadele de scurgere maximă a efluentului, bazinul trebuie golit zilnic;
  • pentru silozurile cu capacitatea peste 1500 m³, bazinul trebuie să aibă o capacitate minimă de 30 m³ plus un m³ pentru fiecare 150 m³ de capacitate de însilozare peste 1500 m³;
  • silozul şi bazinul trebuie amplasate la o distanţă de minim 50 m de cursurile de apă pentru a preveni o poluare accidentală;
  • înainte de a proceda la o nouă însilozare, silozul trebuie inspectat și, dacă este cazul, executate lucrări de întreţinere pentru a asigura etanşeitatea acestuia.

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: