Una dintre cele mai importante resurse naturale o reprezintă apele dulci, care pe lângă utilizarea ca sursă de apă potabilă, reprezintă un principal element economic şi de recreere. Reţeaua de râuri, lacuri şi zone umede este parte integrantă a peisajului contribuind în mod semnificativ la biodiversitate. Terenul agricol este intersectat de reţeaua hidrografică de suprafaţă, care drenează în acesta şi care, împreună cu apele de subterane, pot fi vulnerabile la poluarea cu nitrați proveniți din surse agricole, arată Codul de Bune Practici Agricole (CBPA) pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole.
Nitrații nu se elimină prin fierbere
Poluarea cu nitrații rezultați din activităţi agricole poate fi provocată de surse punctuale (poluare punctiformă) sau surse difuze (poluare difuză).
Poluarea punctiformă a unui corp de apă (de suprafaţă și/sau subterană) provine de la o singură sursă de poluare, care poate fi bine localizată (ex.: conductă, clădire etc.). Poluarea punctiformă din surse agricole poate fi provocată de: dejecţii animaliere semilichide şi lichide, gunoi de grajd sub formă solidă, efluenţi din silozuri, ape uzate neepurate sau insuficient epurate necolectate ori scurgeri din depozitele de îngrăşăminte chimice şi organice.
Acestea, ajungând direct în corpurile de apă, pot duce la poluarea lor şi pot afecta viaţa acvatică din apele de suprafaţă făcându-le improprii şi pentru utilizarea lor ca surse de apă potabilă.
Poluarea difuză apare atunci când nu poate fi identificată o singură sursă de deversare a poluantului, poluarea corpurilor de apă realizându-se prin mai multe căi. Activităţile agricole pot provoca probleme serioase din punctul de vedere al poluării difuze a corpurilor de apă ca urmare a pierderilor de nutrienţi (azot şi fosfor) către corpurile de apă de suprafaţă şi/sau subterane. Dejecţiile animaliere şi resturile vegetale sunt surse potenţiale pentru poluarea, în principal, cu substanţe organice şi nutrienţi. Descompunerea celor mai mulţi poluanţi conduce la scăderea oxigenului din apă ameninţând supravieţuirea formelor de viaţă acvatică (plante, peşti, nevertebrate).
Efectul principal al poluării cu nitraţi al apelor de suprafaţă îl reprezintă eutrofizarea. Eutrofizarea apelor de suprafaţă (dulci sau marine) este caracterizată prin creşterea accelerată a algelor şi a altor plante acvatice ca urmare a conţinutului crescut de compuşi ai azotului şi fosforului în apă. Ca rezultat al acestui proces, echilibrul organismelor acvatice se deteriorează diminuând în acest mod calitatea apelor.
Efectul principal al poluării cu nitraţi a apelor subterane este reprezentat de diminuarea potabilităţii apei. Consumul de apă poluată cu nitraţi determină apariţia intoxicaţiei acute la grupa de vârstă sugar – copil mic (methemoglobinemia sau boala albastră a noului născut). În cazul persoanelor adulte, consumul de apă contaminată cu nitraţi poate determina intoxicaţia cronică, asimptomatică de cele mai multe ori, dar cu posibile efecte carcinogene, mutagene şi teratogene.
Femeile gravide expuse intoxicaţiei cu nitraţi pot prezenta avort spontan, în orice moment al evoluţiei sarcinii, sau pot da naştere copiilor cu malformaţii, datorită efectului mutagen/teratogen.
Prin fierberea apei, nitrații nu sunt eliminați.
Iată, așadar, pe scurt, principalele motive pentru care trebuie să prevenim poluarea cu azot a apelor, așa cum sunt ele prezentate în CBPA.