Data publicării: 14 octombrie 2021

Fermierii sunt mari consumatori de apă dulce: agriculturii îi corespunde un sfert din totalul captărilor de apă din Uniunea Europeană (UE). Activitatea agricolă are impact atât asupra calității apei (de exemplu, poluarea cauzată de îngrășăminte sau de pesticide), cât și asupra cantității de apă. Actuala abordare a UE în ceea ce privește gospodărirea apelor își are originea în Directiva-cadru privind apa din 2000, care a introdus politici legate de utilizarea sustenabilă a apei. Această directivă a stabilit obiectivul de a se atinge o stare cantitativă bună pentru toate corpurile de apă de pe întreg teritoriul UE. Politica agricolă comună (PAC) joacă, la rândul ei, un rol important pentru sustenabilitatea apei. Ea oferă instrumente care pot ajuta la reducerea presiunilor exercitate asupra resurselor de apă, de exemplu condiționarea plăților de utilizarea unor practici mai „verzi” și finanțarea unor infrastructuri de irigații mai eficiente, se arată într-un raport publicat de Curtea Europeană de Conturi (CEC), la sfărșitul lunii septembrie.

„Viitorul UE depinde de cât de sustenabil folosesc fermierii apa!”

„Apa este o resursă limitată și viitorul agriculturii în UE depinde în mare măsură de cât de eficient și de sustenabil o utilizează fermierii”, a declarat doamna Joëlle Elvinger, membră a Curții și autoare a raportului.

Pe lângă acordarea de plăți directe, PAC finanțează și investiții efectuate de fermieri sau practici agricole precum măsurile de retenție a apei. Acestea pot avea un impact pozitiv asupra utilizării apei. Dar fermierii rareori recurg la aceste posibilități de finanțare, iar programele de dezvoltare rurală rareori sprijină infrastructura de reutilizare a apei. În plus, modernizarea sistemelor de irigații existente nu se traduce întotdeauna în economii de apă, deoarece apa economisită poate fi redirecționată către culturi care necesită cantități mari de apă sau către irigarea unei suprafețe mai mari. În mod similar, instalarea de noi infrastructuri care permit extinderea suprafeței irigate poate spori presiunea asupra resurselor de apă dulce. Curtea susține că, în general, UE a finanțat cu siguranță, exploatații agricole și proiecte care subminează utilizarea sustenabilă a apei. Spre exemplu, în cadrul PAC, ajutorul pe care UE îl acordă fermierilor nu este condiționat, în cea mai mare parte a cazurilor, de respectarea unor obligații care încurajează utilizarea eficientă a apei. Unele plăți sprijină culturi care necesită cantități mari de apă, cum ar fi orezul, fructele cu coajă lemnoasă, fructele și legumele, fără restricții geografice, ceea ce înseamnă că ele sunt acordate și pentru cultivarea de astfel de culturi în zone afectate de stres hidric.

În concluzie, CEC cere fermierilor să dovedească o mai mare atenție decât până acum față de utilizarea rațională a resurselor de apă!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: