Data publicării: 20 aprilie 2021

Desigur că fiecare horticultor îşi doreşte ca florile sale să fie cele mai frumoase. Iar acest cuvânt, „frumos”, se referă atât la colorit, aspect general, dezvoltare, dar şi la parfum, în numeroase situaţii. Unul dintre elementele determinante pentru obţinerea rezultatelor dorite îl reprezintă fertilizarea plantelor.

Aciditatea solului modifică culoarea florilor

Interesant de spus chiar de la început este că enormul număr de culori întâlnite la flori este creat de doar trei grupe de compuşi: flavones, coloranţi galbeni prezenţi în sucul celular, caracoloranţi cu nuanţe de la galben la roşu, prezenţi în protoplasmă, şi antocianine cu nuanţe de la roşu la violet închis, aproape negru, aflate tot în sucul celular. Datorită combinaţiilor acestor coloranţi, florile nu sunt niciodată negre, deşi se vorbeşte despre trandafirii sau lalelele negre. În realitate, acestea sunt violet-închis.

Culoarea plantelor este influenţată de lumină, temperatură, umiditate şi alţi factori. Plantele cultivate în plină lumină conţin mai mulţi pigmenţi antocianinici. Părţile petalelor mai intens iluminate sunt mai puternic pigmentate decât cele umbrite.

Este demonstrat că, dintre microelemente, magneziul are o influenţă foarte mare asupra culorii florilor. În lipsa unei cantităţi suficiente, culoarea este mai pală. În schimb, îndată ce carenţa de magneziu este corectată, culorile devin mai intense, mai strălucitoare.

Un alt element care influenţează coloritul florilor îl constituie pH-ul solului în care cresc. Tot antocianinele sunt cele responsabile: culoarea lor este roşie la un pH acid, albastru în mediul alcalin şi violet în mediul cu pH neutru. Dioxidul de sulf este cea mai la îndemână substanţă cu care se poate manipula acest aspect. Una dintre cele mai cunoscute plante dintre cele care îşi pot modifica culoarea în funcţie de aciditatea solului este hortensia, care poate varia de la roz-deschis la albastru sau violet.

Dintre elementele principale de care au nevoie florile, desigur că azotul este foarte important, el fiind motorul dezvoltării plantei. Dar dacă este în exces, atunci se transformă în poluant al apelor subterane şi de suprafaţă. De aceea, cantitatea de azot folosită trebuie corelată exact cu consumul plantelor.

Pentru stimularea înfloririi este necesar fosforul. În absenţa acestuia, florile sunt mai puţine şi mai slab dezvoltate.

Potasiul are un rol mai puţin important în aspectul florilor, dar este esenţial pentru sănătatea fructelor.

În final, un mic secret: pentru foarte multe plante, între care trandafirii şi levănţica, carbonatul de potasiu face ca florile să se conserve o perioadă mai lungă!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: