Ministerul Apelor și Pădurilor
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți

Culturile de înverzire (I)

Data publicării: 8 iulie 2019

Schema de plată pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, denumită pe scurt „plata pentru înverzire”, reprezintă una dintre cele mai eficiente și la îndemână căi pentru a reface solul și, în același timp, pentru a preveni poluarea cu azot.

Culturile de înverzire (I)

Scheme cu dublă acțiune

Schemele pentru înverzire, folosite ca mijloc împotriva poluării apelor cu azot acționează pe două căi principale. Prima dintre ele este cea directă: plantele cultivate consumă azotul rămas în sol după recoltarea culturii principale, prevenind astfel infiltrarea lui în pânza freatică ori scurgerea către apele de suprafață.

Pe de altă parte, culturile fixatoare de azot, cuprinse în schemele de înverzire, aduc în mod natural anumite cantități de azot în sol, astfel încât la semănat necesarul de nutrienți adăugați suplimentar va fi mai mic. Rezultatul: o cantitate mai mică de îngrășăminte suplimentare administrate și, implicit, risc de poluare redus.

Înverzirea a fost una dintre modificările fundamentale introduse de reforma din 2014 a Politicii Agricole Comune (PAC) sistemului de plăți directe. Aceasta a pus un nou accent pe dimensiunea de mediu și climă a PAC, fiind concepută ca o recompensă pentru utilizarea practicilor agricole durabile.

Pentru înverzire, în 2018, fermierii din țara noastră au primit echivalentul a

58,2 euro/ha. Pentru a beneficia de acest ajutor, fermierul trebuie să aplice trei seturi de practici agricole pe întreaga suprafață pentru care solicită plăți directe: diversificarea culturilor, menținerea zonelor de interes ecologic și menținerea pajiștilor permanente.

Pentru că diversificarea culturilor și menținerea pajiștilor permanente sunt două noțiuni destul de clare, vom detalia cea de-a treia categorie de practici agricole, și anume menținerea zonelor de interes ecologic (ZIE).

Începând cu anul 2015, fermierii în ale căror exploatații terenul arabil este mai mare de 15 ha au obligația de a înființa ZIE pe cel puțin 5% din suprafața arabilă. Există 19 forme distincte de astfel de zone prevăzute în Regulamentul 1307/2013, din care OUG 3/2015 reține: (i) terase; (ii) elemente de peisaj - garduri vii/fâșii împădurite; arbori izolați, arbori în grup/pâlcuri arbustive din zona de câmpie sau arbori în aliniament; margini de câmp; iazuri; rigole; (iii) zone tampon situate pe marginea apelor curgătoare sau stătătoare; (iv) zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție; (v) terenuri agricole împădurite; (vi) zone cu strat vegetal; (vii) zone cu culturi fixatoare de azot; (vii) suprafețe cultivate cu Miscanthus giganteus.

Recomandările editorilor pe aceeași temă:

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim, împreună cu partenerii noștri, tehnologii precum cookies sau profilare și prelucrare automată a datelor, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") și Regulamentului (UE) 2016/679 ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookie-uri.

Setări avansate
setări cookies