Ministerul Apelor și Pădurilor
Romanian presidency of the Council of the European Union
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți

Culturi care îmbogățesc solul cu azot (I)

Data publicării: 7 martie 2019

Aplicarea îngrășămintelor care conțin azot, naturale sau chimice, este cea mai folosită metodă de a asigura necesarul din acest nutrient pentru culturi. Motivul principal care duce la această soluție este că planta trebuie să producă la potențialul ei maxim în condiții favorabile de mediu. Pe de-o parte, în agricultura ecologică, utilizarea îngrășămintelor minerale nu este posibilă. Pe de altă parte, așa cum se știe, fără azot suficient nici o plantă nu se poate dezvolta corespunzător.

Culturi care îmbogățesc solul cu azot (I)

Cum procedăm?

Agricultorii au găsit însă o cale de a rezolva această aparentă problemă în așa fel încât să asigure un conținut suficient de mare de azot în sol pentru culturi de calitate și care să reducă cât mai mult posibil aplicarea îngrășămintelor. Pentru aceasta s-au folosit culturi care, prin specificul lor, captează azotul atmosferic și îl rețin în corpul lor. Ulterior, prin descompunere, transferă acest element în sol.

Codul de bune practici agricole indică o serie de astfel de plante recomandate pentru creșterea conținutului de azot din sol, pe care le numește „îngrășăminte verzi”. În practică, în afara perioadelor de cultură a plantelor de interes economic, pe terenurile în cauză se seamănă măzăriche, sulfină, muștar, rapiță, hrișcă, trifoi pitic, lupin sau chiar mazăre. La un moment dat, acestea sunt încorporate în sol, înaintea semănatului culturii principale.

CBPA consideră că astfel de culturi au o eficiență sporită pe solurile sărace în materie organică, cum sunt solurile podzolice și nisipoase. Adâncimea de încorporare recomandată este între 18 și 25 cm. Pentru ușurarea încorporării se recomandă tăvălugitul culturii, iar dacă tulpinile sunt lungi și masa vegetală este bogată, se recomandă mărunțirea ei prin discuire.

Pe solurile grele și argiloase, ca și pe nisipurile secetoase, încorporarea se face cel mai bine cu 30 – 45 de zile înaintea semănatului de toamnă. În zonele cu ploi suficiente, ajung două – trei săptămâni.

Pentru semănăturile de primăvară, încorporarea se face toamna, cât mai târziu posibil.

Pentru plantele cu păstăi, momentul optim de încorporare este cel când păstăile sunt formate (lupin și mazăre), pentru cele cu flori (măzăriche, sulfină, muștar, rapiță, hrișcă, trifoi pitic) cel al înfloritului, iar pentru secară, cel al formării spicelor.

În concluzie, există soluții naturale și eficiente de a asigura necesarul de azot în sol, fără a fi necesară aplicarea de fertilizatori. Beneficiile sunt atât pentru sănătatea noastră, cât și pentru ape și mediul înconjurător!

Recomandărilor editorilor pe aceeași temă:

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim, împreună cu partenerii noștri, tehnologii precum cookies sau profilare și prelucrare automată a datelor, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") și Regulamentului (UE) 2016/679 ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookie-uri.

Setări avansate
setări cookies