Începutul lunii martie înseamnă și pregătirea culturilor din grădină. Conform obiceiurilor păstrate din bătrâni, grădina unui gospodar trebuie să producă încă din luna aprilie și până în octombrie, dacă nu chiar începutul lui noiembrie.
Nutrienții fără plante nu își au rostul!
Pentru ca la începutul lunii aprilie să se poată culege primele produse din grădină, la începutul lunii martie, imediat ce vremea permite, se fac primele semănături. În primul rând se vor pune ridichile de lună și spanacul. Apoi, puțin mai târziu, salata verde. Arpagicul și usturoiul se seamănă și ele tot la începutul lunii martie. Astfel este posibil ca în luna aprilie să avem deja ceapă verde și usturoi verde din grădina proprie.
Ceva mai târziu, către jumătatea lunii, se pot semăna și mazărea, fasolea și morcovii. Tot la jumătatea lunii martie se pot semăna „la rece”, adică direct în grădină, roșiile și ardeii. Probabil că recolta va fi mai târzie decât a plantelor răsădite, în schimb plantele vor fi mai viguroase.
Tot la începutul lunii martie este o perioadă foarte bună pentru semănatul lucernei, trifoiului alb sau roșu, ierbii-elefantului, fânului ori altor culturi pentru furaje verzi. În această perioadă plantele au șansa de a beneficia de precipitațiile de primăvară, precum și de temperaturile mai scăzute, specifice sezonului. Ca atare se pot dezvolta suficient de bine ca în 40 – 60 de zile să poată fi recoltate.
Foarte important de reținut este faptul că îngrășămintele, naturale sau chimice nu se aplică decât după expirarea perioadei de interdicție prevăzute de Codul de Bune Practici Agricole. De fapt, până la apariția plantelor și intrarea lor în perioada de vegetație, nutrienții nu au nici un rol. Dimpotrivă, ei sunt transportați de precipitații în stratul freatic, rezultatul fiind poluarea apelor din fântâni. Iar rezultatul imediat este intoxicarea tuturor celor ce consumă această apă cu compuși de azot, cu efectele despre care am vorbit în numeroase rânduri!